Descoperire incredibilă în curtea Bisericii Mavrogheni
Publicat pe 16.10.2024 la 10:34 Actualizat pe 16.10.2024 la 10:34
O descoperire uimitoare a avut loc în curtea Bisericii Mavrogheni. O tânără care a fost răpusă de o boală cruntă a fost înmormântată într-un sicriu mic, la jumătatea secolului XIX,încă mai oartă amintirea unei vieți de altădată.
- Descoperire incredibilă în curtea Bisericii Mavrogheni
- Ce s-a găsit este cu totul special
În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, o tragedie profundă a zguduit o familie din București, răpindu-le pentru totdeauna bucuria de altădată. Fiica lor iubită, abia trecută de 19 ani, a fost răpusă treptat de tuberculoză, o boală necruțătoare. Totuși, ea suferea și de sinuzită cronică.
Tânăra a murit la o vârstă fragedă
Însă acest sicriu purta cu el și iubirea familiei tinerei. Din grijă față de cei rămași în urmă, pentru a-i proteja de riscurile bolii, trupul ei a fost pus într-un sicriu dublu, sigilat cu un capac de zinc, personalizat. Deasupra capului ei, fusese tăiată o mică fereastră, oferindu-le celor dragi o ultimă privire sfâșietoare.
„Ziua în care au depus-o pentru odihna veșnică în curtea Bisericii Mavrogheni a fost cu siguranță foarte îndurerată, iar sicriul, o operă de artă, mărturisește despre suferința lor. Detaliile fin lucrate oferă o poveste tăcută prin cei patru îngeri care păzesc simbolic colțurile sicriului. Cu aripile ușor deschise, prezența lor oferea protecție trupului chinuit de boală. De-a lungul laturilor sicriului, motive florale se împletesc cu simbolul cel mai întâlnit al morții, craniul, un memento al fragilității vieții”, notează Muzeul Municipiului București (MMB), pe pagina lor de Facebook.
Între cele două capace, familia îndurerată presărase flori ca un gest de iubire și tandrețe, pentru a o înconjura cu frumusețe o ultimă dată. Când capacul interior a fost deschis, rămășițele tinerei au fost găsite înfășurate cu grijă într-un giulgiu negru.
A avut mai multe obiecte importante cu ea în sicriu
Țesătura acoperea fragilitatea oaselor sale, ca și cum ar fi încercat să o protejeze de răceala mormântului. La picioarele ei era așezată o perucă din păr natural, pe care o purtase cu eleganță în timpul vieții, prinsă cu un pieptene și agrafe, conform modei vremii, în coafuri care îi subliniau grația și tinerețea.
Mâinile ei încă păstrau amprentele unei vieți pline de căldură și vitalitate. Pe unul dintre degete strălucea un inel de aur cu o cruce împodobită cu mici diamante, iar pe alt deget era un inel simplu din bronz. Aceste obiecte, purtate cu ea în necunoscut, continuă să vorbească despre iubire, credință și speranță. Ele erau ultimele semne ale unei vieți trăite, amintiri pe care părinții ei le-au ales pentru a-i însoți în ultima călătorie.