Animalul rar ascuns în Delta Dunării. Mai sunt doar câteva în lume
Publicat pe 05.05.2022 la 10:53 Actualizat pe 05.05.2022 la 10:53
Delta Dunării cuprinde o faună și floră bogată, însă și multe animale care sunt pe cale de dispariție, așa cum se întâmplă și cu nurca europeană. Au mai rămas doar câteva în întreaga lume, iar România se bucură de acest privilegiu uriaș.
- Acest animal este foarte rar în lume
- România are printre ultimele specii, în Delta Dunării
Nurca europeană este una dintre cele mai rare și periclitate specii de mamifere de pe continentul erupean, iar în prezent în doar cinci țări de pe glob aceasta mai există: Rusia, Spania, Franța, Ucraina și țara, noastră, România.
Ea e animalul rar ascuns în Delta Dunării. Au mai rămas doar câteva specii în întreaga lume
În Delta Dunării, nurca europeană este destul de larg răspândită, însă populația nurcilor europene a fost evaluată de 1130 de exemplare, respectiv maxim 2280 de exemplare, un număr mic pentru întreaga planetă.
Nurca europeană e o specie de mustelit de talie mică, cu corp suplu, alungit, cap mic și aplatizat. Blana nurcii europene este de culoare maronie închisă, lucioasă, cu alb în jurul gurii. Urechile acesteia sunt mici și rotunde, iar coada reprezintă cam 40% din lungimea corpului.
Greutatea medie a unei nurci europene pentru femele e de 474 de grame, în timp ce la masculi greutatea ajunge la 739 de grame.
Cum se hrănește turca europeană
În ceea ce privește hrana, nurca europeană nu prezintă o specializare strictă. Ea apelea la hrana formată din amfibieni, broaște și tritoni, dar și pești, ori crustacee sau mamifere mici.
În general, spectrul de hrană al nurcilor din Delta Dunării variază în funcție de sezon, dar e reprezentat în general de pești de talie mică, amfibieni, iar necesarul de hrană zilnică este de aproximativ 140-180 de grame.
În captitivtate, nurcile europene pot să trăiască până la 12 ani, iar în sălbăticie acestea au o durată mai mică de viață, de 7-8 ani. Nurca europeană este un animal predominant nocturn, atât terestru, cât și acvatic, iar ea nu hibernează iarna.
Ele pot fi observate atât în sezonul cald, cât și în sezonul rece, iar în ceea ce privesc adăposturile, ele își dorm în galerii lărgite ale șobolanilor de apă sau ale bizamilor, de obicei lângă arborii de pe malul apei, în special sălcii. Uneori, își fac scorburi, pe sol, în stufărișuri sau desișuri de vegetație ierboasă.