Calendar ortodox, sâmbătă, 13 martie. Rugăciune pentru mântuirea celor adormiți!
În data de 13 martie este mare sărbătoare la români. În calendarul ortodox este pomenită Aducerea moaştelor Sfântului Nichifor, patriarhul Constantinopolului și se rostește o rugăciune pentru mântuirea celor adormiți.
În fiecare an, pe data de 13 martie este pomenită aducea moaștelor Sfântului Nichifor, patriarhul Constantinopolului în calendarul ortodox. Astăzi este sărbătoare mare la români și se citesc rugăciuni speciale pentru mântuirea celor adormiți.
În istoria sa, Sfântul Nichifor a fost alungat din scaunul său pe insula Proconis, pentru cinstirea icoanelor, în timpul iconoclasmului, campanie de persecuţie contra cultului icoanelor ortodoxe. În acea perioadă domnea împăratului Leon Armeanul (813-830) care a ordonat înlăturarea Sfântului Nichifor și exliarea lui.
13 martie, aducerea moaștelor Sfântului Nichifor la Constantinopol
Acesta a murit după 13 ani de exil pe insula Proconis și a fost înmormântat lângă biserica Sfântului Mucenic Teodor, din acea insula, Sfântul Nichifor citiind foarte mult scrierilor acestuia. Moaștele sale au fost aduse la cererea patriarhului Metodie, care le-a spus împăraților Teodora și Mihail că nu-i poate fi lăsat trupul pe pământul unde a fost exilat.
Deci, şi împărăteasa şi Mihail gândind la fel cu el, au trimis de îndată ca să fie aduse în cetate moaştele sfântului Nichifor. Împreună cu preoţii şi călugării şi mulţimea de popor, care au pornit către biserica sfântului Teodor, în care se găseau aşezate moaştele sfântului mărturisitor Nichifor, a pornit însuşi marele Metodie. Deși trecuseră 90 de ani de la moartea sa, aceștia l-au luat și l-au dus către corabie cu lumânări și rugăciuni speciale și au pornit spre Constantinopol.
Moaștele Sfântului Nichifor au fost așezate în biserica sfinţilor apostoli, în ziua a treisprezecea a lunii martie, iar de atunci se sărbătorește an de an cu rugăciune.
Rugăciune pentru mântuirea celor adormiți
„Pomenește, Doamne, pe cei ce întru nădejdea învierii și a vieții celei ce va să fie au adormit, părinți și frați ai noștri și pe toți cei care întru dreapta credință s-au săvârșit, și iartă-le lor toate greșelile pe care cu cuvântul sau cu fapta sau cu gândul le-au săvârșit, și-i așază pe ei, Doamne, în locuri luminoase, în locuri de verdeață, în locuri de odihnă, de unde au fugit toată durerea, întristarea și suspinarea, și unde cercetarea Feței Tale veselește pe toți sfinții Tăi cei din veac.
Dăruiește-le lor și nouă Împărăția Ta și împărtășirea bunătăților Tale celor negrăite și veșnice și desfătarea vieții Tale celei nesfârșite și fericite.
Că Tu ești învierea și odihna adormiților robilor Tăi (numele), Hristoase, Dumnezeul nostru, și Ție slavă înălțăm, împreună și Celui fără de început al Tău Părinte și Preasfântului și Bunului și de viață făcătorului Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!
Cu sfinții odihnește, Hristoase, sufletele adormiților robilor Tăi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit!”