Când folosim „deloc” și „de loc”. Cum se scrie corect
Limba română este una dintre cele mai complexe limbi din lume. Chiar dacă nouă, românilor, ni se pare extrem de ușor să o vorbim, de cele mai multe ori exprimarea eronată sau chiar cunoașterea insuficientă a acestei limbi ne poate expune chiar și pe noi la probleme uriașe. Acest lucru se întâmplă și în cazul cuvântului „deloc” și „de loc”. Cum se scrie corect acest cuvânt, de fapt.
- Când folosim „deloc” și „de loc”
- Cum se scrie corect
Pentru orice vorbitor de limba română gramatică este foarte importantă, iar asta pentru că ea ne ajută atunci când scriem și atunci când vorbim.
Chiar dacă regulile de scriere și cele de pronunție sunt foarte importante, nu toți le pun în aplicare. Mai mult decât atât, este ideal să eliminăm erorile gramaticale din scrierea noastră și să avem o comunicare clară.
Când folosim „deloc” și „de loc”
"Deloc" și "de loc" sunt două cuvinte care se pronunță asemănător, dar cu sensuri diferite. Mai exact, adverbul "deloc "se scrie întotdeauna legat și are sensul de nicidecum, sub nicio formă, nicicum, în niciun fel.
Separat, prepoziția de și substantivul loc, care împreună formează "de loc" se scriu întotdeauna separat, atunci când au sensul de originar din sau, poate, în cazul în care vorbim despre o porțiune de pământ/locație.
Exemple de propoziții cu deloc
Nu îmi place deloc mâncarea asta.
Nu-i pasă deloc de ceilalți.
Nu a plouat deloc în primăvara asta.
Prea multă muncă și odihnă deloc.
Nu mai am bani deloc, sunt lefter.
Exemple de propoziții cu de loc
De loc este din Pitești, dar s-a mutat, acum, la București.
Nu este vorba de loc, ci de ora la care ne vedem.
Am o bucată de loc lângă pădure, moștenire de la bunici.
Acum e plecat în Anglia, dar de loc este din Constanța.
Află ce sunt cuvintele polisemnatice și vezi exemple de astfel de cuvinte.
Ce sunt omofonele
Că să înțelegem mai bine, omofonele sunt cuvinte care se pronunță identic, dar se scriu diferit. Mai mult decât atât, noțiunea de omofone se folosește mai ales atunci când elementele de limbă vizate se scriu diferit.
Însă, dacă și scrierea este identică, atunci aceste cuvinte se numesc omonime. Așadar, aici se impune condiția suplimentară ca omofonele să se scrie diferit.
Și, dacă vorbim despre cuvintele care nu sunt omofone, dar care au pronunții destul de asemănătoare încât să poată fi confundate, precum compliment și complement, acestea se numesc paronime.