„Cea mai frumoasă lecție din Biblie”: Dan Voiculescu, la podcast la Mihai Morar, despre respect, iertare și forța caracterului
Publicat pe 05.10.2025 la 11:29 Actualizat pe 05.10.2025 la 11:29
Într-un registru rar întâlnit în interviurile publice, discuția dintre Mihai Morar și profesorul Dan Voiculescu, la podcastul „Fain & Simplu”, a alunecat firesc spre teme de credință, iertare și sens personal.
- Dan Voiculescu a făcut declarații despre lecțiile pe care le-a învățat din credință
- Mărturisiri emoționante în podcastul ”Fain & Simplu”, moderat de Mihai Morar
Întrebat care este pentru el cel mai puternic moment din Scriptură, Dan Voiculescu a ales scena spălării picioarelor: „momentul în care oamenii au fost respectați și spălați pe picioare de către Iisus. Pentru că asta spune foarte mult despre puterea caracterului, despre forța sufletului.” La întrebarea dacă ar avea puterea să facă acest gest cuiva care i-a greșit, răspunsul a venit fără ocol: „Da, da, da. Sunt convins că da.”
Dincolo de opțiunea simbolică, Voiculescu a vorbit despre dreptul de a pune întrebări – inclusiv în chestiuni de credință. A salutat curajul unor preoți care recunosc și momentele de îndoială, apoi a formulat pe loc o definiție personală: „Poți să fii credincios, dar în același timp să ai voie să pui întrebări. Și să speri să găsești și răspunsuri. (…) Credința este ca orizontul. Cu cât te apropii de el, cu atât se îndepărtează. N-apuci niciodată să pui mâna pe el.” O imagine simplă, care descrie o credință trăită, nu declarată.
În același episod, „testul fulger” propus de Mihai Morar a surprins în câteva propoziții busola acestui parcurs interior. La întrebarea „În cei trei ani de detenție am învățat că…”, răspunsul a fost: „Că e bine să crezi în Dumnezeu.” Iar despre relația personală cu divinitatea: „Trebuie să nu-i cer nimic și să-i ofer totul.” Formule scurte, dar consecvente cu lecția biblică invocată mai sus: respectul, modestia și disponibilitatea de a sluji celuilalt sunt alegeri zilnice, nu sloganuri.
Tonul calm al dialogului a lăsat loc pentru detalii care țin de etică decât de teologie. Voiculescu a vorbit despre caracter ca suport al gesturilor mici, dar decisive – de la capacitatea de a ierta până la curajul de a-ți chestiona propriile certitudini. Într-o conversație în care întrebările sunt simple, răspunsurile scot la iveală un om care își revendică public o credință fără ostentație și o lecție biblică tradusă în comportament: respectul față de celălalt.