Horia Moculescu a murit! Marele compozitor s-a stins din viață la 88 de ani
Publicat pe 12.11.2025 la 11:48 Actualizat pe 12.11.2025 la 14:05
Doliu uriaș în România! Horia Moculescu a murit! Marele compozitor s-a stins din viață la vârsta de 88 de ani, din cauza unor probleme grave de sănătate. Horia Moculescu și-a petrecut ultimele clipe de viață pe patul de spital, unde starea lui s-a agravat din ce în ce mai mult.
- Horia Moculescu s-a stins din viață la 88 de ani
- Compozitorul și-a dat ultima suflare pe patul de spital
Horia Moculescu s-a stins din viață, astăzi, 12 noiembrie 2025. Marele compozitor al României a lăsat în urmă o carieră impresionantă, care va rămâne veșnic un exemplu pentru artiștii din toată lumea.
Horia Moculescu a murit pe patul de spital
Horia Moculescu și-a petrecut ultimele clipe de viață pe patul de spital. Compozitorul a ajuns pe mâinile medicilor zilele trecute, după ce starea lui de sănătate s-a agravat. Deși a avut parte de îngrijiri, medicii au fost rezervați în ceea ce privește șansele pe care le-ar fi avut să își revină.
La aproape o săptămână de când a fost internat de urgență la secția ATI de la Spitalul Matei Balș, Horia Moculescu și-a dat ultima suflare. Vestea a fost confirmată chiar de fiica lui, Nidia, care a transmis un mesaj sfâșietor.
Horia Moculescu a fost unul dintre cei mai talentați compozitori și pianiști ai României. A făcut performanță la cel mai înalt nivel, iar spectacolele sale vor rămâne un etalon pentru tinerii artiști.
De-a lungul carierei sale, Horia Moculescu a compus nu mai puțin de 500 de piese și a colaborat cu artiști celebri, printre care Margareta Pâslaru, Adrian Daminescu, Aurelian Andreescu, Gabriel Cotabiţă, Corina Chiriac sau Mirabela Dauer.
Horia Moculescu urma să apară în fața fanilor pe data de 19 noiembrie 2025, în cadrul unui spectacol organizat de Aurelian Temișan. Din nefericire, însă, fanii nu vor mai avea privilegiul de a-l asculta pe celebrul compozitor la spectacol.
Nidia Moculescu a transmis un mesaj sfâșietor
Familia lui Horia Moculescu trece prin clipe dureroase, după ce vestea morții sale a cutremurat pe toată lumea miercuri dimineață. Nidia Moculescu, fiica artistului, a transmis un mesaj dureros, în care a exprimat suferința pe care o are în suflet.
În tot acest timp, fiica lui a sperat cu orice preț că Horia Moculescu își va reveni și va fi alături de ea în continuare. Nidia Moculescu se pregătește, în curând, de înmormântare, urmând să își ia rămas bun de la tatăl ei.
”Mă sufocă și mă strânge lumea, Tată! Nu pot să respir. Nu știu să trăiesc. Erai aerul meu. Erai drumul meu. Trimite-mi tăticule o singură bătaie de inimă care să nu mai muște din mine când și pianul tău plânge și fiecare notă te întreabă: unde ești? când vii?… Erai zâmbetul meu… Tu erai viața, lumina mea. Și acum, fără tine, sunt o fiică ruptă din trupul lumii. Sunt o strigare fără de rost care nu mai are ecou.
Îți amintești cum îmi spuneai că sunt puternică? Că am în mine seva ta? Că voi înflori chiar și în iarnă? Ai greșit, Tată. Eu nu sunt puternică. Eu sunt frântă. Sunt o frunză smulsă de vântul durerii. Sunt o fiică care nu mai știe să fie. Și te caut în fiecare colț de tăcere, în fiecare adiere, în fiecare vis. Dar nu te mai găsesc. Și mă întreb: cum să trăiesc fără tine? Cum să învăț Tată asta….
M-ai învățat atâtea, tată, dar un singurul lucru nu ai reușit… cum să mă faci să trăiesc fără tine… Cum să mai văd lumea, când ochii mei – de fapt ochii tăi – , sunt orbi în fața lumii? Cum să mai vorbesc când gura mea, tot moștenirea ta, nu mai poate decât să urle? Mi-ai fost Totul. Ai fost rădăcina, coroana, cerul și pământul meu. Și acum… acum sunt doar copila ta căzută, cu genunchii zdreliți de durere, cu sufletul în zdrențe, cu inima în gol.
Tăticule, dacă mă auzi, trimite-mi un semn. Da-mi un semn din tăria ta, că eu nu mai pot. Nu mai pot! Trimite-mi tăticule, te implor, un acord care să nu sune a despărțire, o armonie care să mă țină dreaptă când lacrima apasă pe pedale, când vinulul lumii s-a zgâriat, iar muzica ta se tânguie pe repetiție, ca o rugăciune fără răspuns…Tu ai fost stejarul meu. Rădăcina mea. Trunchiul care m-a ținut dreaptă când viața mă lovea cu furtuni. Umbra ta era adăpostul meu. Frunza ta era speranța mea. Iar acum… acum ai căzut. Și eu cad cu tine… Într-un hău… și fără lumină. Fiica ta. Cea care cade. Cea care te strigă. Cea care nu știe cum să trăiască fără stejarul ei..”, a scris Nidia Moculescu, într-un grup de prieteni.