Lacul din România care "a înghițit" un sat. Peste 300 de familii locuiau în zonă
România nu doar că este o țară extrem de frumoasă și bogată în atracții turistice și locuri minunate, ci are și o serie de povești captivante din vechi strămoși. Iată care este lacul de pe meleagurile românești care "a înghițit" un sat, unde locuiau în jur de 300 de familii. Nu te așteptai la o astfel de istorie!
- Lacul din România care "a înghițit" un sat
- Locuia 300 de familii în zonă
Da! De la o zi la alta sunt descoperite tot mai multe locuri magice din România, despre care nimeni nu știa, însă asta nu este tot fiindcă și poveștile neștiute ies la iveală, spre surprinderea turiștilor și românilor.
Lacul de pe meleagurile românești care "a înghițit" un sat de 300 de familii
În urmă cu patru decenii, mai concret cu 40 de ani, Geamăna era un sat de la poalele munţilor Apuseni, în care trăiau peste 300 de familii. Ei bine însă, toți au trăit drama vieții lor în anul 1977, când pe urma exploatării de zăcăminte de cupru descoperite sub pământ, la ordinul lui Nicolae Ceuașescu au fost obligați să își părăsească locuințele.
Pentru a putea face loc reziduurilor toxice provenite de la cariera de cupru de la Roşia Poieni, care la acea vreme era cea mai mare din Europa, s-a luat decizia ca aceștia să lase tot în urmă și să se mute. Nu a durat mult de atunci și nămolul a ajuns la nivelul acoperişului, ca mai apoi satul să fie "înghițit" de lacul artificial în care erau reziduurile contaminate ale minei.
Lacul este extrem de toxic
În ziua de azi, în satul Geamăna de la poalele munţilor Apuseni mai trăiesc în jur de 20 de persoane, însă traiul lor nu este deloc unul așa cum trebuie să fie, mai ales că apele lacului sunt foarte toxice, pline cu cianură și alte substanțe chimice.
„Primul sămn rău o fost atunci când au început să se uşte cireşii, vişinii. Or fi sâmţit de la bun început otrava care atunci era doar sub pământ. Ce vă săpui se petrecea pe la sfârşitul anilor 1970. Apoi, pâraiele ce curgeau pe aici s-au înroşit rând pe rând, ca şi când torni în ele sânje (...) Uite aşa am ajuns să vedem pâraiele aste otrăvite, cum se duce la fund casă după casă, cârciuma unde se adunau oamenii satului şi apoi şi biserica, după cum vedeţi se scufundă şi ea. După mine satul va fi mort, când biserica va fi acoperita de tot de steril. Aice o fost satul Şasa, o mai rămas din el 4 căsi, în Trifeşti mai sunt 5 căsi. Totul s-a distrus. Sunt sate care nu mai există pe hartă, numai atâta că stau în ele oameni uitaţi de lume cum sântem noi, câteva suflete aic“, spune cu năduf unul dintre oamenii care au rămas în Geamăna.