Săptămâna Patimilor 2025. Ce rugăciuni să spui înainte de Paște
Publicat pe 13.04.2025 la 21:55 Actualizat pe 13.04.2025 la 21:55
Creștinii intră în Săptămâna Patimilor, o perioadă de post, rugăciune și reflecție profundă asupra suferinței lui Hristos. În aceste zile sfinte, oamenii merg la biserică, citesc rugăciuni speciale și își curăță sufletul, pregătindu-se cu smerenie pentru bucuria Învierii.
- Săptămâna Patimilor 2025
- Ce rugăciuni să spui înainte de Paște
Săptămâna Patimilor este una dintre cele mai încărcate spiritual perioade din calendarul creștin, marcând suferințele și jertfa Mântuitorului înainte de Înviere. În aceste zile, credincioșii se apropie mai mult de Dumnezeu prin post, spovedanie și rugăciuni rostite cu evlavie, participând la slujbe speciale care îi pregătesc sufletește pentru marea sărbătoare a Paștelui.
Săptămâna Patimilor precede Paștele
Săptămâna Patimilor este perioada care precede Paștele și reconstituie ultimele zile din viața pământească a lui Iisus Hristos. Este o săptămână a rugăciunii, postului și reculegerii, în care fiecare zi are o semnificație spirituală: de la trădarea lui Iuda și Cina cea de Taină, până la Răstignirea din Vinerea Mare și tăcerea din Sâmbăta Mare. Toate aceste momente pregătesc sufletul pentru bucuria Învierii.
Rugăciunea pe care să o spui în Săptămâna Patimilor
„Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Care ai plâns pentru Lazăr și lacrimi de întristare și de milostivire ai vărsat pentru dânsul, primește lacrimile mele. Cu Pătimirile Tale, vindecă patimile mele. Cu rănile Tale, tămăduiește rănile mele. Cu Sângele Tău, curățește sângele meu și amestecă în trupul meu mireasma trupului Tău cel de viață făcător.
Fierea cu care vrăjmașii Te-au adăpat să îndulcească amărăciunea cu care potrivnicul m-a adăpat. Trupul Tău întins pe Cruce să întindă către Tine mintea mea, cea trasă jos de diavoli. Capul Tău, pe care l-ai aplecat pe Cruce, să înalțe capul meu cel pălmuit de potrivnici. Preasfintele Tale mâini, pironite de cei fără de lege pe Cruce, să mă tragă spre Tine din prăpastia pierzării, precum a făgăduit preasfântă gura Ta. Fața Ta, cea batjocorită cu pălmuiri și cu scuipări, să umple de strălucire fața mea cea întinată în fărădelegi. Duhul Tău, pe care l-ai încredințat Tatălui când erai pe Cruce, să mă povățuiască spre Tine, prin harul Tău.
Nu am inimă plină de durere ca să Te caut. Nu am pocăința, nici umilința care întorc pe fii la moștenirea lor. Nu am lacrimi mângâietoare, Stăpâne. S-a întunecat mintea mea cu cele lumești, și nu poate să caute spre Tine cu durere. S-a răcit inima mea de atâtea ispite și nu poate să se înfierbânte cu lacrimile dragostei celei pentru Tine. Ci Tu, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeule, Vistierul bunătăților, dăruiește-mi pocăință neștirbită și inimă îndurerată, ca să pornesc cu tot sufletul în căutarea Ta; căci fără de Tine mă voi înstrăina de tot binele. Dă-mi, așadar, Bunule, harul Tău. Tatăl, Care Te-a născut din sânurile Sale fără de ani și mai înainte de veci, să înnoiască în mine închipuirea icoanei Tale.
Te-am părăsit, Doamne; să nu mă părăsești. Am ieșit de la Tine; ieși în căutarea mea. Du-mă la pășunea Ta cea duhovnicească. Numără-mă între oile turmei Tale preaalese. Hrănește-mă împreună cu ele din verdeața dumnezeieștilor Tale Taine. Căci inima lor curată este sălașul Tău și se vede într-însa strălucirea descoperirilor Tale. Strălucirea Ta este mângâierea și odihna celor care s-au ostenit pentru Tine în necazuri și în toate felurile de chinuri. Acestei străluciri mă învrednicește și pe mine, nevrednicul, cu harul și cu iubirea de oameni a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, în vecii vecilor. Amin”.