Ultima dorință a lui Mihai Eminescu înainte de moarte! Acum 171 de ani s-a născut marele poet al românilor
Mihai Eminescu a murit la doar 39 de ani, însă multe sunt misterele decesului său. Unii spun că ar fi murit de demență, alții de sifilis, însă nimeni nu poate ști ce i-a cauzat moartea marelul poet al românilor. Totuși, se știe care a fost ultima dorință a artistului aflat pe patul de boală.
- Ultima dorință a lui Mihai Eminescu
- Poetul a murit la 39 de ani
- Ce i-a cauzat decesul
Mihai Eminescu și-a dat ultima suflare pe 15 iunie 1889, la doar 39 de ani, în jurul orei 4 dimineața. A doua zi, pe 15 iunie, toată România afla că „cel mai mare poet, pe care l-a ivit şi-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc” a murit, fiind îngropat la cimitirul Bellu, sub un tei.
Aflat pe patul de moarte, știind că nu mai are decât câteva ore de trăit, Mihai Eminescu, pe numele său real Mihail Eminovici, a cerut un simplu pahar cu lapte ca ultimă dorință. Artistul românilor se afla înternat în sanatoriul „Caritatea” al medicului Alexandru Șuțu din București. Medicul aflat în acea noapte de serviciu a reușit să îi îndeplinească ultima dorință poetului, auzindu-i și ultimele cuvinte spuse la ureche: „Sunt năruit”.
Ultima dorință a lui Mihai Eminescu
Ultima poaezie scrisă de Eminescu a fost găsită în buzunarul halatului pe care l-a purtat în sanatoriu. Opera „Stelele-n cer” este foarte apreciată chiar și azi, ultimele versuri dând de înțeles durerea scriitorului din ultimele sale momente de viață: „Nu e păcat/Ca să se lepede/Clipa cea repede/Ce ni s-a dat?”.
Cu toate acestea, există mai multe controverse legate de cauza decesului marelui poet al românilor. În timp ce mulți i-au atribuit lui EMinescu o boală venerică - sifilis - alții au vorbit timp îndelungat despre o tulburare psihică, dar care nu a lăsat urme pe corpul său. Nici măcar creierul acestuia nu a putut fi studiat, din cauza unei neglijențe a doi medici legiști, Tomescu și Marinescu de la laboratorul Babeș.
De ce a murit, de fapt, Mihai Eminescu
În anul 1886, Mihai Eminescu a fost diagnosticat cu alienație mintală cauzată de, spuneau specialiștii din acea vreme, gome sifilitice pe creier, dar și consum mare de alcool. A primit aceste păreri din partea mai multor medici, astfel că artistul ar fi suferit de psihoză maniaco-depresivă.
Pe fișele medicale însă, poetul nu apare ca fiind bolnav de sifilis, boala fiind mai degrabă inventată pentru a-l defăima pe acesta. De altfel, el ar fi murit, de fapt, din cauza unor complicații ale inimii agravate de administrarea de mercur. Substanța i-ar fi fost introdusă în corp cu scopul de a-l trata de silifis, deși se cunoștea încă de atunci toxicitatea acesteia.
De asemenea, Eminescu ar fi suferit de o ateroscleroză care, în combinație cu alcoolul și cu fumatul i-ar fi produs decesul, în urma unui infarct.