Viața Sf. Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir din Tesalonic. Cine a fost El
Pe data de 26 octombrie este o mare sărbătoare în calendarul ortodox. Creștinii îl cinstesc pe Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir. Acesta este unul din marii sfinți mucenici, făcător de minuni și tămăduitor.
- Viața pe care a dus-o Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir.
- Cum a ajuns să își dea ultima suflare pentru apărarea creștinătății.
- Este sărbătorit pe data de 26 octombrie.
Viaţa Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir
Sfântul şi marele mucenic Dimitrie s-a născut în cetatea Solun (Tesalonic), făcând parte din una dintre cele mai nobile familii din Macedonia. El a trăit în timpul împăraților Dioclețian (284-305) și Maximian (286-305).
Tatăl său era voievod în cetatea Solunului, crezând în taină în Domnul nostru Iisus Hristos şi slujind Lui, lucru pedepsit de împărații acelor vremuri.
El avea în palatul său o cămară ascunsă de rugăciune, în care ținea două sfinte icoane, împodobite cu aur şi cu pietre scumpe: una a Mântuitorului nostru Iisus Hristos și o alta a Fecioarei Maria, în fața cărora se ruga alături de soţia sa.
Cei doi nu puteau avea copii, însă prin rugăciune la Dumnezeu au fost binecuvântați cu un fiu.
Când copilul a crescut și a putut cunoaşteadevărul, părinţii l-au dus în casa lor de rugăciune şi, arătându-i sfintele icoane, i-au zis:
„Aceasta este icoana adevăratului Dumnezeu, Care a făcut cerul şi pământul şi aceasta este icoana Preasfintei Fecioare Maria, Născătoarea lui Dumnezeu".
Părinţii săi au chemat în secret un preot şi pe câţiva creştini, pentru ca fiul să le fie Botezat.
După moartea voievodului Tesalonicului, împăratul Maximilian a chemat la dânsul pe fiul acestuia, pe Sfântul Dimitrie, şi, văzându-i înţelepciunea şi vitejia în război, l-a făcut antipat şi i-a încredinţat lui Tesalonicul, zicându-i:
„Păzeşte patria ta şi s-o cureţi de necuraţii creştini, ucigându-i pe toţi cei care cheamă numele lui Iisus Hristos Cel răstignit".
Sfântul Dimitrie a mers la Solun, unde a fost primit cu mare cinste de cetăţeni şi îndată a început a mărturisi înaintea tuturor numele lui Iisus Hristos, pe care îl preamărea, precum şi a învăţa pe toţi credinţa.
El a devenit astfel un alt Apostol Pavel, aducându-i pe ei la cunoştinţa adevăratului Dumnezeu şi dezrădăcinând închinarea la idoli.
Atunci împăratul a poruncit să fie dus nu în temniţa cea de obşte, ci într-un loc mai defăimat, într-o baie mare şi veche, care era aproape de palatele unde şedea împăratul. Acesta a continuat să se roage:
„Dumnezeule, spre ajutorul meu ia aminte Doamne, ca să îmi ajuţi mie, grăbeşte, că Tu eşti răbdarea mea Doamne, Doamne, nădejdea mea din tinereţile mele. Spre Tine m-am întărit din pântece, din sânul maicii mele, Tu eşti acoperitorul meu până ce voi fi. Pentru aceasta se va veseli gura mea, când voi cânta Ţie şi limba mea toată ziua va învăţa dreptatea Ta".
În acea vreme împăratul se îndeletnicea cu jocuri publice şi cu privelişti; pentru că împăraţii elenilor, în vremea de demult, aveau obiceiul ca atunci când intrau într-o cetate puneau pe oameni să se lupte, aruncau pietre şi săreau, apoi aruncau cu suliţe la semn şi se luptau cu pumnul.
Împăratul se mândrea cu un om al cărui nume era Lie, îndemnând pe oamenii cetății sa iasă să se lupte cu el - căci întrecea acesta pe toți cei de vârsta lui la mărimea trupului și la putere -, un oarecare tânăr creștin, pe nume Nestor, mergând la Sfântul Dimitrie în temniță, îi zise: „Robule al lui Dumnezeu, vreau să mă lupt cu Lie. Roagă-te pentru mine".
Sfântul, însemnându-l la frunte cu semnul crucii, îi zise:
„Şi pe Lie vei birui și pentru Hristos vei mărturisi".
Deci luând Nestor îndrăzneală din cuvintele acestea, merse de se lupta cu Lie și-i puse semeția lui jos, omorându-l. De care lucru împăratul rușinându-se, s-a mâhnit și s-a mâniat.
După ce a aflat că Sfântul Dimitrie a îndemnat la aceasta pe Nestor, a trimis ostași și le-a poruncit să-l străpungă cu sulițele pe sfântul în temniță, pentru că a fost pricina morții lui Lie. Începând a se lumina de ziuă, în ziua de douăzeci şi şase a lunii octombrie, au intrat ostaşii în temniţă şi, aflându-l pe Sfântul Dimitrie stând la rugăciune, l-au împuns pe el cu suliţele. Astfel, marele Dimitrie și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, făcând după moartea sa multe minuni și uimitoare tămăduiri. Apoi, din porunca împăratului lui Nestor i-a fost tăiat capul (pomenirea Sfântului Nestor se face la 27 octombrie).
CITEȘTE ȘI: Cele mai puternice rugăciuni pentru frați și surori