Perla ascunsă a Alpilor francezi. Povestea colțului de rai de la 2.414 metri altitudine
Publicat pe 09.06.2025 la 12:07 Actualizat pe 09.06.2025 la 12:30
Ascuns în inima Parcului Natural Regional Queyras, Lacul Sainte-Anne este una dintre cele mai spectaculoase comori alpine ale Franței. Situat la 2.414 metri altitudine, acest lac glaciar impresionează prin nuanțele sale turcoaz și liniștea copleșitoare.
- Sainte-Anne, lacul blestemat și binecuvântat deopotrivă
- Perla ascunsă a Alpilor francezi și loc de pelerinaj
Amplasat la 2.414 metri în sudul Alpilor francezi, lacul Sainte-Anne rămâne un loc spectaculos. Este cel mai mare lac din masivul Queyras. Mitul creării lacului, în care rugăciunea disperată a unui păstor în timpul secetei a invocat apele care i-au înecat turma, dar au salvat satul, încă a rămas vie printre localnicii care consideră că acest loc este sacru.
Perla ascunsă a Alpilor francezi
Pentru a ajunge la lacul Sainte-Anne, descris ca fiind o bijuterie glaciară, e nevoie să faci o drumeție moderată de 6 kilometri dus-întors, cu aproape 500 de metri de creștere a altitudinii.
O capelă umilă din piatră, ușor de trecut cu vederea de către excursioniștii preocupați să ajungă la apă, se află în apropiere. Datând din 1516, acest sanctuar modest conține sute de note scrise de mână, prinse între pietre, continuând o tradiție veche de secole în care vizitatorii își lasă în urmă cele mai profunde speranțe.
Aici există un loc nemarcat din colțul nord-estic al lacului, identificabil doar printr-un bolovan distinctiv în formă de cap de lup. Ajungând exact la ora 8:35 la începutul verii, aici poți vedea o reflecție perfectă a Pic de la Fonte Sancte care pare să își dubleze dimensiunea, creând o iluzie optică în care muntele și cerul devin imposibil de distins.
Perioada ideală pentru a vizita Lacul Sainte-Anne
Perioada ideală pentru a vizita Lacul Sainte-Anne este între mijlocul lunii iunie și începutul lunii iulie. În acest interval, poteca spre lac este acoperită de flori sălbatice de munte, iar fluxul de turiști este încă redus.
Este bine de știut că nu există transport public care să ducă direct la punctul de plecare al traseului. Accesul se face pe un drum montan îngust din Ceillac, cu o porțiune finală neasfaltată.