24 de ore de chin în camera de gardă - Mini-serie cutremurătoare la Observator 17 Reacția ministrului Sănătății la vederea imaginilor

• 24 de ore de chin în camera de gardă
• Mini-serie cutremurătoare la Observator 17

„Frustrare, epuizare și uneori consultații cu capul plecat. Așa am văzut medicii. Pentru că se simt nevăzuți, judecați sau chiar amenințați de aparținători. Meseria o fac cu drag și puțini dintre ei s-au gândit să plece. Dar își doresc măcar să aibă pentru ce să rămână. O plată corectă, un mediu sigur și timp pentru a se reface între gărzi și între ture. Pe holuri, am trecut printre părinți speriați, fețe împietrite că poate copilul lor s-a îmbolnăvit grav și mai rău, că poate ei sunt de vină. Nu au cum să înțeleagă de ce trebuie să aștepte atât de mult, că sunt și alți părinți cu alți copii, poate mai bolnavi. Sau că rândul s-a lungit pentru că unii folosesc camerele de primiri urgențe, ambulanțele pentru servicii rapide și gratuite în loc să se ducă la medicul de familie. Ministrul nu pare deloc străin de toate aceste lucruri, dar schimbările iau timp. Cu toții am căzut însă de acord că lucrurile nu mai pot continua ca până acum.”, povestește Maria Rohean, jurnalistul Observator care a realizat mini-seria.

Primul episod: Viața medicilor din UPU: epuizare, responsabilitate și presiune permanentă

Primul episod urmărește pas cu pas garda medicului pediatru Oana Mocanu, surprinsă în timpul unei ture de 24 de ore în care nu există nici liniște, nici pauză, nici timp pentru refacere. În România, există un medic la 350 de pacienți, unul dintre cele mai slabe rapoarte din Uniunea Europeană. În ultimul deceniu au plecat peste 8.000 de specialiști, iar cei rămași sunt nevoiți să acopere gărzile continuu, în spitale supraaglomerate.

În noaptea filmată de Observator, medicul Mocanu consultă fără întrerupere copii bolnavi și speriați, gestionează cazuri grave și foarte grave, încearcă să liniștească părinți tensionați și, în același timp, se luptă cu oboseala care o copleșește la orele târzii ale dimineții. Remunerația pentru această misiune de o zi și o noapte este de doar 300 de lei, sumă care reflectă profund inechitățile sistemului.

Dincolo de halatul alb, se ascund povești emoționante ale doctoriței. Medicul are tatuate pe braț desenele copiilor ei, „ca să-i simtă aproape în gărzi” - are cinci gărzi pe lună, zile în care copiii nu își văd deloc mama. La ora 4 dimineața, Oana Mocanu adoarme pentru câteva secunde cu capul pe o masă, înainte de a primi un nou pacient. Pediatrul mărturisește că, după fiecare gardă, se gândește să își dea demisia.

Al doilea episod: Așteptarea părinților: ore întregi de teamă, incertitudine și speranță

Al doilea episod schimbă perspectiva și arată aceeași gardă văzută prin ochii părinților care ajung la urgențe cu copiii lor. În lipsa unor centre de permanență și a unui acces real la medicii de familie în afara programului, mulți părinți pornesc direct către UPU, convinși că acolo vor primi ajutor rapid. Așteptările depășesc frecvent patru ore, iar holurile devin sufocante pe măsură ce se adună familii din București, dar și din alte județe, deoarece unitățile locale nu dispun de suficiente resurse sau specialiști.

Filmările surprind frica părinților, neputința copiilor bolnavi și presiunea care crește de la un minut la altul într-un spațiu în care cererea depășește cu mult capacitatea spitalului. Pe holuri se aud plânsete, țipete de durere, suspine și rugăminți. O mamă izbucnește în plâns după patru ore de așteptare, convinsă că starea copilului se agravează. Un tată povestește că „nu știe unde să se ducă, cui să ceară ajutor”, pentru că fiecare secție îl trimite în altă parte. Un bebeluș ajunge de două ori în aceeași gardă — prima dată cu o cădere ușoară, a doua oară cu o fractură de femur. Mama, copleșită de vinovăție, tremură în timp ce povestește ce s-a întâmplat, în vreme ce medicul, cu ochii înroșiți de oboseală, o încurajează să respire și să nu se mai învinovățească. Unele situații au un dramatism greu de descris - o adolescentă este adusă în UPU în comă alcoolică, abandonată de familie în toiul nopții, lăsând medicilor nu doar responsabilitatea tratamentului, ci și rolul de sprijin emoțional.

Chiar și în haos, apar momente de umanitate. O asistentă îi dă unei fetițe o brățară fosforescentă să o liniștească. Un medic coboară la nivelul unui copil și îi arată lanterna „magică” cu care îi va controla gâtul. O altă doctoriță, epuizată, își pune o jucărie la gât pentru a face un bebeluș să râdă. Părinții privesc aceste gesturi ca pe niște raze de speranță într-o noapte sufocantă.

Episodul al treilea: Reacția ministrului Sănătății: promisiuni și recunoașterea unei crize ignorate

Maria Rohnean, jurnalistul Observator care a trăit, timp de o noapte întreagă, chinul din camera de gardă, a dus filmările făcute la spitalul Marie Curie din Capitală ministrului Sănătăţii, cu tot cu doleanţele medicilor şi ale pacienţilor deopotrivă.

„Lucrurile acestea au fost discutate de multe ori… Faptul că nu au existat acţiuni concrete care să regândească şi să reaşeze sistemul de sănătate au dus, din păcate, la o epuizare pentru anumite categorii de personal şi pentru anumite unităţi sanitare”, a declarat ministrul. Referindu-se la plata gărzilor, a admis situația injustă: „Este o nedreptate faptul că tarifele de gardă nu sunt calculate la salariul în plată al anului 2025, ci la anul 2018.”

Confruntat cu imaginile filmate în Unitatea de primiri urgențe, ministrul a vorbit pentru prima dată despre diferențierea gărzilor în funcție de complexitatea activității. Garda la domiciliu, spune acesta, este rezervată specialităților în care medicul poate fi chemat doar dacă apare o urgență, în timp ce garda de monitorizare presupune responsabilitatea pacienților internați, fără contact direct cu urgențele. În schimb, garda de urgență, cea specifică spitalelor ca Marie Curie, este, în cuvintele ministrului, „cu un grad de uzură mult mai ridicat”. Rogobete afirmă că își propune ca actul normativ care va introduce aceste diferențieri să fie finalizat până la sfârșitul anului.

O altă problemă majoră, recunoscută de ministru, este aglomerarea camerelor de gardă cu pacienți care nu reprezintă urgențe reale. „Anumiţi pacienţi, chiar dacă se prezintă în UPU, dar dacă nu reprezintă o urgenţă, pot fi redirecţionaţi către ambulatoriul de specialitate”, a spus acesta, adăugând că o măsură complementară ar putea fi integrarea medicilor de familie în structura UPU, ca angajați ai spitalului, după un atestat scurt de medicină de urgență.

Radiografia completă a unei crize care afectează întreaga societate

Între timp, în multe spitale, zeci sau sute de posturi rămân în continuare blocate. Atunci când un medic pleacă, postul este automat închis din rațiuni bugetare, nu operaționale, iar acest lucru duce la suprasolicitarea personalului rămas. O singură gardă neacoperită poate duce la închiderea temporară a unei linii de urgență, efect resimțit direct de pacienți. Studii recente arată că peste 80% dintre medicii tineri se tem să refuze gărzi suplimentare, chiar neplătite, de teamă să nu fie sancționați, iar 70% dintre studenții la Medicină iau în calcul să părăsească țara imediat după absolvire.

Reportajele care au surprins situația dramatică din spitale pot fi văzute pe observatornews.ro, Youtube Observator, Facebook Observator, Instagram Observator și Tik Tok Observator. Informații de ultimă oră vă stau la dispoziție non-stop pe canalul de WhatsApp Observator și în Aplicația Observator News, care poate fi descărcată din Google Play sau din App Store.

În fiecare zi, Observator pune întrebările și arată faptele. Pentru ca românii să ia deciziile. Alege BINE pentru TINE! În fiecare zi.

• camera de gardam observator
• ministrul sanatatii