Acces Direct. Ionuț și Cristina, cuplul care se luptă de ani de zile cu drogurile. Au devenit părinți, dar copiii sunt în grija statului: ”Dorim să avem o viață normală”
Sute de mii de persoane din România sunt dependente de droguri, iar situația e cât se poate de gravă. E și cazul Cristinei și al lui Ionuț, un cuplu din cartierul Ferentari care se luptă de ani de zile cu substanțele interzise. Ei au devenit părinții a trei copii, dar statutul a decis să-i ia.
- Sute de mii de persoane se droghează anual în țara noastră
- Situația e extrem de complicată
Situația drogurilor în țara noastră e una extrem de gravă, iar anual sute de mii de persoane ajungând să devină dependente din cauza acestui viciu. În aceeași situație se află și Ionuț și Cristina, un cuplu de tineri din carierul Ferentari care își doresc să se bucure de o viață normală.
Cuplul din cartierul Ferentari care se luptă de ani de zile cu drogurile
Cei doi s-au cunoscut în urmă cu 10 ani chiar în fața unui magazin de etnobotanice, iar astfel s-au îndrăgostit și peste puțin timp au devenit părinți. Cei doi au împreună trei copii, dar niciunul dintre aceștia nu mai stă alături de părinții lor, căci statul a decis să-i ia din cauza condițiilor mizere în care Ionuț și Cristina locuiesc.
”Povestea noastră a început în 2012, atunci când ne-am cunoscut în fața magazinului de etnobotanice. Ne-am îndrăgostit, cu timpul am făcut și trei copii.
Vreau să pot să-mi revin, să-mi fac o casă, să pot avea copiii lângă mine. Copiii mei sunt la asistenți maternali, iar băiatul cel mai mic de un an de zile e la un centru de plasament. Din fiare (n.r. de unde procură bani pentru droguri), din ce mai adunăm, din PET-uri, toată lumea ne cere ajutor, la legume, fructe etc”, au spus cei doi la Acces Direct.
Ionuț și Cristina vor o viață normală
Conștienți de ceea ce se întâmplă, Ionuț și Cristina susțin că vor să aibă o viață normală și vor să nu mai fie consumatori de astfel de substanțe. Ei au povestit că în fiecare dimineață sunt nevoiți să-și ia doza pentru a putea să meargă la muncă, fiind dependenți acum de droguri, însă dacă ar putea, ar renunța oricând.
”Primul gând pe care îl avem dimineață e să ne facem doza respectivă care ne trebuie nouă ca să putem să muncim. (...) Ne dorim să ne punem pe picioare, să avem o viață normală ca toată lumea, să ieșim cu copiii în parc, să ne ocupăm de noi. Copiii îi vedem săptămânal sau o dată pe lună, depinde de banii pe care îi avem”, au spus cei doi.