Un fost copil abandonat a ajuns să schimbe legile pentru zeci de mii de copii din România. Andreeas Novacovici, în campania „100 de tineri pentru dezvoltarea României”
Publicat pe 28.11.2025 la 14:24 Actualizat pe 28.11.2025 la 14:24
A fost abandonat la scurt timp după naștere, a crescut printre țipete și tăceri grele într-un orfelinat pe care îl descrie ca „mai rău decât o închisoare”. Dar în loc să rămână o victimă a sistemului, Andreeas Novacovici a devenit omul care a reușit să-l schimbe.
- Povestea unui om de succes, care a fost abandonat când era copil
- Andreeas Novacovici apără copiii neajutorați
Astăzi, este doctorand la Universitatea de Vest din Timișoara, expert în politici sociale și un tânăr recunoscut la nivel internațional pentru lupta sa în apărarea copiilor vulnerabili.
Drumul lui a fost lung și dureros. A crescut într-o lume în care lipsa, nesiguranța și abuzul erau normale, dar și-a spus că nu va lăsa trecutul să-i definească viitorul. „Destinul nu e o condamnare, e un punct de plecare”, spune el astăzi cu o seninătate care ascunde ani de luptă și vindecare.
Andreeas nu s-a oprit niciodată din învățat. Prin educație și muncă, a ajuns să conducă organizații și să participe la reforme majore în domeniul protecției copilului. A colaborat cu Consiliul Europei, UNICEF, ONU și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, devenind una dintre cele mai respectate voci tinere din domeniu. În România, a reușit ce părea imposibil: 58 de amendamente adoptate la legea privind protecția copilului și 39 de amendamente la legea adopției.
Astăzi, este parte din campania „100 de tineri pentru dezvoltarea României”, derulată de Fundația Dan Voiculescu pentru Dezvoltarea României, un proiect care promovează tineri cu impact real în societate. „România are nevoie de tineri care nu doar visează la schimbare, ci o transformă în realitate - pas cu pas, prin muncă, perseverență și credință zi de zi”, spune Andreeas.
În România trăiesc peste 40.000 de copii în sistemul de protecție, dintre care mai mult de un sfert se află încă în centre rezidențiale. Deși în ultimele două decenii au fost închise zeci de orfelinate, problemele rămân aceleași: lipsa personalului pregătit, reintegrarea dificilă a tinerilor după 18 ani și trauma emoțională care îi urmărește toată viața.
Andreeas vorbește despre toate acestea din propria experiență. „Am crescut fără familie, dar am avut parte de oameni care au crezut în mine. Acum e rândul meu să cred în ceilalți”, spune el.
De câțiva ani, merge prin școli, instituții și organizații din țară și din străinătate, povestind tinerilor că oricât de grele ar fi începuturile, nu sunt definitive. Într-o lume în care mulți abandonează lupta, el a ales să rămână, să repare și să construiască.
Astăzi, copilul abandonat de altădată este omul care apără alți copii. Iar povestea lui arată că, uneori, cei mai buni luptători pentru dreptate sunt cei care au învățat ce înseamnă să o pierzi.