La ce umilințe a fost supus Damian Drăghici înainte să devină celebru. „Omul-orchestră” a povestit cu lacrimi în ochi: „Aruncau cu apă pe mine”
Damian Drăghici a povestit cu lacrimi în ochi la ce umilințe a fost supus în perioada comunismului, cu mult înainte de a deveni celebru. Supranumit „omul-orchestră”, acesta a avut de îndurat clipe grele în străinătate.
- Damian Draghici, despre umilințele la care a fost supus în tinerețe
- Cum a ajuns artistul să devină un muzician de excepție
Damian Draghici este unul dintre cei mai renumiți artiști instrumentali din România. Însă până să arate de ce este în stare și cât de puternic poate să devină numele său, cântărețul a avut de îndurat momente grele, mai ales odată cu perioada comunismului.
Damian Draghici, dezvăluiri de suflet despre perioada tinereții
„Omul-orchestră” nu se dezice de comunitatea sa, dar știind că există persecutanți la tot pasul, odată cu fuga lui Nicolae Ceaușescu, a decis să treacă și el granița pe ascuns. Înainte de 1989, Damian Drăghici a ajuns în Grecia, când avea doar 18 ani. Nu a început să cânte, ci să cerșească pe la mesele bogaților, unde ospătarii îl alungau în cel mai urât mod posibil.
„Comunismul, frica de armată și dorința de a depăși limitele comunității mele m-au determinat să plec din țară. Îmi era frică să mă duc în armată. M-am internat și în spital ca să scap de armată. M-am simțit cerșetor și mulți ani după ce n-am mai fost cerșetor. Cel mai umilitor, cel mai cumplit era când un ospătar arunca apă pe mine sau îmi dădea câte un șut un fund să plec de acolo!”, a povestit Damian Drăghici într-o emisiune tv.
Apoi și-a dat seama că el are destulă putere pentru a ajunge mult mai sus de atât. Și-a petrecut jumătate din viață fugind, însă a ajuns unul dintre cei mai buni artiști instrumentiști, care a dat isonul multor hit-uri de-a lungul timpului. Totuși, el a crezut că odată cu fuga lui, va ajunge într-o țară unde talentul îi va fi recunoscut.
„Eu credeam că voi ajunge în Occident, în Grecia sau în America, și voi avea succes imediat. Umilința era și o victimizare a mea. Simțeam că meritam ceva mai bun. Fug de 40 de ani să fiu un muzicant de cârciumă. Dar am auzit o voce deasupra capului meu și chiar dacă aveam momente când mă dărâmau, mă ridicam și-mi spuneam că voi ajunge mare”, a mai spus muzicianul.
Acum, românul care a studiat muzica la una dintre cele mai prestigoase școli de profil din lume, Colegiul de Muzică Berklee din Boston, Massachuttes, le dă lecții celor care spun că să devii artist este greu.