Povestea de viață incredibilă a lui Ștefan Mihăilescu-Brăila. Actorul și-a pierdut memoria și a reînvățat alfabetul la bătrânețe
Dacă faci un top cu actorii care au marcat cinematografia românească nu ai cum să nu-l incluzi pe Ștefan Mihăilescu-Brăila. Cu toate acestea, marele actor are o poveste de viață puțin cunoscută, încheiată într-un mod trist și neașteptat pentru o personalitate a acelor vremuri.
- Actorul Ștefan Mihăilescu-Brăila a murit în sărăcie
- Cum a ajuns să reînvețe alfabetul la bătrânețe
Ștefan Mihăilescu-Brăila a fost un reper în comedia românească, interpretând personaje memorabile în cele mai iubite filme din perioada comunistă, inclusiv în clasicul ”Nea Mărin Miliardar” sau în ”Secretul lui Bachus”. Din păcate, succesul pe care l-a avut nu l-a ferit de cumpene mari în viață și un sfârșit dureros.
Povestea de viață a lui Ștefan Mihăilescu-Brăila
Între anii 1949-1954, Ștefan Mihăilescu Brăila a jucat la Teatrul Maria Filotti, din Brăila, în piese de teatru ca La Ilie bun și vesel, de Ion Damian, O Scrisoare Pierdută, de I. L. Caragiale, Poveste de Dragoste, de Margarita Aligher, Burghezul Gentilom de Moliere, Bădăranii, de Carlo Goldoni, Nunta lui Kecinski, de Suhovo Kobalin și Ultima Oră, de Mihail Sebastian.
Și-a început cariera în cinematografie în 1957 și a jucat în: Ciocolata cu Alune (1978), Păcală (1974), Nea Mărin Miliardar (1979), Elixirul tinereții, în 1978. Secretul lui Bachus (1984), de Geo Saizescu, a fost ultimul mare rol al acestuia.
„Am lucrat cu cei mai buni actori ai timpului. Pleiada de aur. Pentru rolul lui Bachus, l-am ochit încă de la început pe Ștefan Mihăilescu Brăila. Era extraordinar! A studiat rolul și apoi a intrat perfect, din prima, în pielea lui Bachus. Capătă o privire de gheață care parcă tăia ca un laser”, povestea, la un moment dat, Geo Saizescu despre actor.
În 1964, actorului Ștefan Mihăilescu-Brăila i s-a acordat titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Romîne „pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii și artelor plastice”. Apoi, a primit Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”.
A murit în sărăcie
În ciuda acestot realizări, actorul a fost pus la grea încercare la bătrânețe și a murit în sărăcie. Greu de crezut, dar adevărat, a fost faptul că la înmormântarea sa au fost prezenți doar zece oameni.
„Nu era deloc un tip comod. Era cu toane. Dar acum, că vremea a trecut, pot spune că toţi avem aşa ceva. Când era supărat era bine să nu insişti, să-l laşi în pace să-i treacă. Când căutai ceva şi nu găseai şi te vedea că nu reuşeşti să găseşti, venea şi spunea: Bă, poate n-ai avut!
Într-o zi, n-am de lucru, când îşi căuta el ochelarii, teribil de grăbit pentru că întârzia la spectacol, şi repeta întruna: Unde i-am pus? Unde i-am pus? şi spun: Dar poate n-ai avut. O dată s-a întors spre mine: Vezi că te bag undeva!. Atunci mi-am dat seama că este o chestie unilaterală. Merge de la el spre mine; invers este mai bine să nu”, spunea Florin Mihăilescu-Brăila, fiul acestuia, despre tatăl său, în revista Taifasuri.
Dan Negru a fost cel care a dezvăluit că actorul ar fi murit în sărăcie, după o lungă suferință, menționând că acesta și-a pierdut memoria și a trebuit să reînvețe lucruri de bază, precum alfabetul.
„Mi-a povestit-o Mircea Albulescu. Unul din cei mai mari actori, Ștefan Mihăilescu-Brăila a murit uitat și în sărăcie in timpurile nostre, în 1996.
Albulescu mi-a povestit că actorul a făcut un atac cerebral pierzându-și memoria și a fost obligat să-și ia viața de la zero, să reînvețe alfabetul, mersul, cititul. Ultimele săptămâni din viață și le-a petrecut singur într-un spital din București și la înmormantarea lui au fost vreo 10 oameni”, a declarat prezentatorul de televiziune.