Povestea lui Jean Constantin, actorul fără studii, dar cu talent cât pentru 100! De la muncitor în port, la geniul teatrului de comedie
Cu toții îl cunosc pe faimosul actor Jean Constantin, însă puțini îi știu povestea de viață. Ei bine, regretatul actor nu avea studii, dar avea un talent cât pentru 100. A fost considerat, timp de mai mulți ani, geniul teatrului de comedie.
- Povestea lui Jean Constantin, actorul fără studii, dar cu talent cât pentru 100
- De la muncitor în port, la geniul teatrului de comedie
Lui Jean Constantin i s-a spus, timp de mai mulți ani, maestrul comediei, însă mulți îl știu drept „Ismail mâncam, cu polonicul dădeam”. Indiferent de cum l-a considerat lumea, actorul a rămas în memoria noastră drept unul dintre cei mai îndrăgiţi actori români de comedie. Datorită celebrității a avut roluri în filme, dar și la teatru.
Povestea lui Jean Constantin, actorul fără studii, dar cu talent cât pentru 100
A fost născut în anul 1927 la Techirghiol, în Constanța și a avut opt frați, el fiind cel mai mic dintre toți băieții. Mama lui Jean Constantin era o grecoaică care a venit în anul 1880 cu părinții de la Salonic și care avea o voce frumoasă, fiind și atrasă de partea artistică. Tatăl lui, Dumitru Jean, era conductor arhitect și, de asemenea, avea un simț al umorului cu adevărat deosebit, glumele lui fiind la ordinea zilei în casa lui.
Faimosul actor Jean Constantin s-a stins din viață la data de 26 mai 2010. A avut o carieră frumoasă în teatru din anul 1957 și până în anul 2010. Regretatul actor a rămas în memoria românilor.
De la muncitor în port, la geniul teatrului de comedie
La vârsta fragedă de 16 ani Jean Constantin a luat decizia de a renunța la școală şi de a se angaja. El își dorea mult să lucreze în port, deoarece credea că așa va putea să se îmbarce pe vas, însă a ajuns să lucreze pe șantier. Pe șantier a muncit din greu, ca hamal, dar tot în acest loc a pus și prima cărămidă în cariera sa.
„Adevărul este că mie, fiind cel mai mic și mai răsfățat dintre frați, nu mi-a plăcut deloc cartea. De-aia, deși tata voia să mă facă arhitect, auzi la el, m-am făcut artist. Înarmaţi doar cu naivitatea şi cu visele celor 16 ani, mai mulţi colegi de liceu ne-am înrolat cu entuziasm în Brigada a 3-a Constanţa, ce urma să plece pe şantierul Bumbeşti-Livezeni”, a declarat Jean Constantin în urmă cu mulți ani.
Jean Constantin a fost coleg cu Ilarion Ciobanu şi împreună au atras repede atenţia publicului. Cei doi au început să facă tot felul de spectacole, iar reacţiile publicului arătau că ei erau cu adevărat făcuţi pentru scenă. În anul 1952, actorul a fost luat în armată şi a ajuns tocmai la Turnu Severin, la grăniceri. După doi ani a scăpat din armată și a ajuns la București pentru un festival de amatori, iar acest festival i-a arătat clar ce are de făcut în viață.
„Când m-a auzit Constanţa Crăciun interpretând monologul lui N. Canner, Nu mă bag, a spus: „Legitimaţi-l p-ăla! Dacă nu e artist profesionist, daţi-i premiul I, că merită”. Şi cum abia atunci mi s-au descoperit talentele m-au cooptat în echipa Casei de Cultură a Sindicatelor din Medgidia unde, cu rolul marinarului Tono, din opereta Vânt de libertate, de Dunaevschi, am mai cucerit un loc I pe ţară”, a povestit actorul în urmă cu mulți ani.
Actoria şi marea au fost marile lui iubiri
Succesul pe scenă i-a adus promovarea la locul de muncă lui Jean Constantin, însă nu acesta era ţelul lui în viață. Acesta își dorea să intre pe scenă şi acolo să rămână. A fost mai întâi la Casa de Cultură, apoi a dat un concurs la Teatrul de Stat din Constanţa şi secţia de estradă Fantasio a devenit rapid a doua lui casă, deoarece acolo petrecea cel mai mult timp. A avut colaborări, de asemenea, şi cu Teatrul Constantin Tănase, cu Teatrul Naţional Bucureşti, a jucat în peste 50 de filme, dar Fantasio şi oraşul Constanţa au rămas mereu constantele din viaţa lui.
„M-am născut la malul Mării Negre şi de fiecare dată când am plutit pe alte mări, tot la ea mă gândeam. Pentru că marea mea are un anumit ecou, un zumzet şi un urlet ale ei. Este o fiinţă care înseamnă pentru mine totul – viaţă, existenţă, aer”, a mărturisit de mult actorul.
În anul 1970 Jean Constantin a avut un nou statut, acela de celebritate naţională. Apariţia în celebra serie B(rigada) D(iverse), alături de Toma Caragiu, Sebastian Papaiani, Puiu Călinescu şi Iurie Darie l-a dus pe actor în galeria marilor actori ai țării noastre, iar intrarea în pielea turcului Ismail, în „Toate pânzele sus”, i-au adus o imagine care avea să rămână pentru totdeauna în mentalul colectiv. Actorul a devenit un obişnuit al filmelor lui Sergiu Nicolaescu, ultimele pelicule în care a jucat fiind regizate tot de el, Supravieţuitorul şi Poker.
Celebrul actor a fost căsătorit de trei ori de-a lungul vieţii sale și a vorbit mereu cu drag de cele cu care a împărţit câte o bucată de viaţă, în special de soția lui Nina, cea care i-a fost alături până la finalul vieții. Actorul nu a avut copii, dar l-a privit ca pe fiul său pe cântăreţul Ionuţ Galani, băiatul unuia dintre cei mai buni prieteni ai lui. Tot prietenul său a fost cel care l-a găsit fără suflare, în casă, şi cel care a moştenit unul dintre cele mai dragi lucruri ale lui Jean Constantin, adică barca sa.
În anii 2009 şi 2010 Jean Constantin a fost internat în spital de mai multe ori din cauza problemelor cardiace. El a fost găsit fără suflare pe data de 26 mai 2010, în apartamentul său din Constanţa şi, mai apoi, înmormântat în Cimitirul Central al oraşului pe care l-a iubit din toată inima.