Ce poreclă avea Bănel Nicoliță în perioada junioratului. De ce i se spunea așa fostului fotbalist de la FCSB: "Toți prietenii mă strigau..."
Bănel Nicoliță a fost unul dintre cei mai mari jucători ai Stelei. Fostul fotbalist a prins 37 de jocuri pentru naţionala României, cu contracte bune în străinătate, unde era plătit cu zeci de mii de euro pe lună. Totuși, puțini știu cum era poreclit acesta în perioada junioratului. De ce îl numeau colegii de echipă astfel.
- Bănel Nicoliță avea o poreclă în perioada junioratului
- Motivul pentru care i se spunea așa fostului fotbalist de la FCSB
Bănel Nicoliță se numără printe foștii fotbaliști care au purtat porecle în perioada în care jucau fotbal la juniori. Fostul star al Stelei a dezvăluit cum îl numeau colegii de echipă.
Ce poreclă avea Bănel Nicoliță în perioada în care era junior
Bănel Nicoliță a povestit, de curând, că avea o poreclă deosebită în perioada în care juca fotbal ca junior. Fostul star de la Steaua era poreclit „Zenga” pentru prestațiile sale din poartă.
„Păi, eu am început ca portar, plonjoane, nu îmi era frică. Și toți prietenii mă strigau «Zenga, Zenga». Am jucat la toate grupele de juniori că portar. Eram un meci la liga a patra și bate cineva un penalty, resping mingea și am intrat în adversar și i-am făcut ruptura. Am zis atunci că nu mai stau în poartă.”, a declarat Bănel Nicoliță, în cadrul podcast-ului Victory Extra Time.
În cine a crezut Bănel Nicoliță la începutul carierei sale
Cu toate că și-a dorit să facă performanță în fotbal, Bănel Nicoliță nu a avut parte de sprijinul familiei sale. Totuși, fostul fotbalist de la Steaua susține că l-a ajutat foarte mult încrederea în sine pe care, spune el, a avut-o de la început.
Cu toate că a trebuit să facă față tuturor problemelor de unul singur, Bănel Nicoliță a mărturisit că omul care a avut o influență pozitivă în careiera sa de sportiv a fost Hussein Tekinalp. Mai mult decât atât, fostul jucător a precizat că și astăzi îi mulțumește omului de afceri de origine turcă.
„Mergeam foarte des la stadion, pentru că îmi plăcea să joc fotbal non-stop cu copiii, chiar dacă posibilitatea mea financiară nu era ok, dar găseam mereu timp liber. Mă încărcam cu fotbal și mă hrăneam cu fotbal și prin asta am putut să cred că pot să fac ceva de performanță, pentru că până la urmă, dacă mergi pe un drum în care tu nu crezi, atunci e o problemă. Eu de la început am crezut în mine că pot și aveam potențial de mic, pentru că pe mine la școală nu mă bătea nimeni la fotbal (…) Pe parcursul carieri mele am avut de suferit foarte mult. De când am plecat de la Făurei. Și la școală am avut de suferit și acum vă spun ceva în exclusivitate. (...)
Familia nu era lângă mine, am plecat singur pe drum. Nu aveam haine, nu aveam nimic. Noroc cu familia Sandu Miciu, care în momentul când m-a luat de la Făurei, m-a lăsat la el acasă un an de zile și acolo am crescut. Ei au avut grijă trup și suflet. Sunt foarte mulți oameni care au contribuit la succesul meu, dar cred că cel care a putut să influențeze cariera în pozitiv, cred că a fost Hussein Tekinalp, care într-adevăr, m-a luat de la 16 ani, m-a ținut la Brăila cu mâncare, bani, mâncare pentru familie, orice, dar mie salariu nu îmi dădea (…) Omul ăla într-adevăr va avea mereu respectul meu, toată viața mea, indiferent.”, a mai spus fostul jucător de la Steaua.