De ce trebuie să uzi florile de Izvorul Tămăduirii, cu apă sfințită. Este o mare sărbătoare la români
Publicat pe 20.04.2023 la 21:12 Actualizat pe 20.04.2023 la 21:12
De Izvorul Tămăduirii toate apele sunt sfințite, iar gospodinele își pot uda florile, pentru a le menține sănătoase. Este bine ca toată lumea să se spele cu această apă, chiar în zorii zilei pentru belșug și sănătate.
Galerie (2)
Pixabay
- De ce trebuie să uzi florile de Izvorul Tămăduirii, cu apă sfințită
- Este o mare sărbătoare la români
Pe 21 aprilie este Izvorul Tămăduirii, moment în care se face aghiasmă pe care creștinii să o ia și să o consume, împotriva bolilor. Tot astăzi, nu trebuie să uităm nici de florile noastre, căci ele trebuie să fie udată cu apă sfințită pentru a fi sănătoase.
De ce trebuie să uzi florile cu apă sfințită
De Izvorul Tămăduirii se sfințesc toate apele, iar creștinii trebuie să o folosească pentru a o consuma, dar și pentru diverse activități în timpul zile. La toate bisericile se găsește aghiasmă, care se va bea în fiecare dimineață pentru a sta departe de boli și a fi sănătos tot anul.
Articolul continuă după recomandări
Se spune că sărbătoarea își are originea în jurul anului 450, când viitorul împărat, Leon cel Mare a întâlnit un orb, în pădure, care i-a cerut apă. El a căutat un izvor, iar cu acea apă, orbul s-a vindecat. După ce a ajuns împărat, a ordonat construirea unei biserici lângă izvorul tămăduitor, unde s-au făcut multe vindecări și minuni. În zilele noastre, această sărbătoare se ține pentru cinstirea Maicii Domnului, care i-a dat naștere lui Iisus Hristos.
În mai multe zone din țară, este un obicei cu privire la stropirea casei, a animalelor, păsărilor sau a grădinii. Se recomandă ca femeile să stropească florile cu apă sfințită pentru a crește frumoase și sănătoase. Ele vor aduce noroc în casă, dar și frumusețe în curte.
Apa de Izvorul Tămăduirii este sfințită
În trecut, se făceau descântece pentru tămăduirea bolnavilor. Se lua un petic sau ciucure, ca semn de la un bolnav, iar în zoei se lua apă de la izvor și se lăsa acel semn. Se făcea o închinăciune și se umpleau vasele. Cei bolnavi intrau în apă și își udau părțile bolnave pentru vindecare, având speranța că se vor vindeca. După ce plecai de la izvor, nu vorbeau cu nimeni.
