Andreea Bănică are de toate, însă un gând negru o apasă: "Regretul meu cel mai mare e că nu-i am"

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Andreea Bănică este astăzi una dintre cele mai cunoscute şi de succes artiste din România, dar nu întotdeauna a fost aşa. Cântăreaţa nu a dus o copilărie lipsită de probleme, iar pe vedetă afectează în primul rând moartea părinţilor ei.

Acum şi-a format o familie frumoasă, alături de un soţ iubitor, care a făcut-o mamă de două ori. Cei doi se pot bucura acum de succes şi de o avere impresionantă, însă Andreea Bănică nu a trăit mereu aşa. Cântăreaţa a muncit mult ca să ajungă în situaţia actuală şi uşor a trecut peste moartea părinţilor săi, de care îi este cel mai dor acum.

”Visul meu din copilărie a fost să am o casă, o grădină, un soţ şi o familie. Ai mei au făcut multe eforturi. Provin dintr-o familie modestă, am trăit într-un apartament micuţ, dar cochet, cu vedere la lacul Techirghiol. Dimineaţa vedeam răsăritul, seara apusul. Tocmai de aceea mi-am dorit o casă cu geamuri mari. Ei au renunţat la multe lucruri pentru mine, pentru ca eu să ajung un om. Din puţinul pe care-l aveau ei puneau bani deoparte pentru ca eu să merg mai departe. Făceam naveta la Constanţa. Tatăl meu era înnebunit, el era prezent mereu, îmi făcea semn. Mă punea mereu să gesticulez, pentru că mi-a insuflat acest lucru. Nu le-am spus alor mei că am luat maşină. Din primii mei bani câştigaţi am cumpărat o maşină. Ţin minte că aveam blocul pe un colţ de stradă, el era afară, ştiu cum era îmbrăcat şi aştepta, iar eu veneam încet conducând, iar când am parcat s-a uitat aşa, şi-a pus mâinile la ochii şi plângea. A fost bucuria aia enormă: <<Tată, să nu-mi spui că e maşina ta>>. Îi simt lipsa. Au fost mereu alături de mine, iar regretul meu cel mai mare e că nu-i am. Iar mândria mea cea mai mare că nu am făcut niciun compromis. Merg foarte mândră pe stradă, recunosc, dar sunt fericită că am realizat totul pe picioarele mele.”, a declarat Andreea Bănică într-o emisiune TV.