Avem dovada că Speak e ”mort” după Libelula! Cum reacționează dacă cineva îndrăznește să o caute

Urmărește SpyNews pe Discover

Cu toate că declară sus şi tare că este un bărbat singur, Speak demonstrează exact contrariul. Astfel, recent, spunea că nu are nicio relaţie cu „Libelula”, dar reacțiile lui par să spună că își dorește ca nimeni altcineva să nu se apropie de ea. Aşa cum s-a întâmplat, de altfel, și atunci când reporterul Spynews.ro a contactat-o pe senzuala dansatoare.

Munca e muncă. Și, uneori, avantajul unui reporter este acela că, pus de șefi, trebuie să contacteze tot felul de domnișoare focoase, care mai de care mai zvăpăiate și mai simpatice. Și, culmea, succesul e garantat, domnișoarele cu pricina povestindu-ne câte-n lună și-n stele. Așa s-a întâmplat și atunci când, zilele trecute, am discutat puțin și cu frumoasa ”Libelula”, dansatoare despre care se spunea că i-a pus inima pe jar lui Speak. Și, chiar dacă amândoi au negat-o, cele întâmplate par să demonstreze contrariul. Pentru că, la doar vreo 10 minute, sună telefonul. Mă uit pe display, văd: Speak! Zic: ”L-oi fi sunat eu? Că nu îmi amintesc. Hai să răspund”. De la celălalt capăt al firului, cu o voce serioasă, bărbatul îmi spune ce știam deja: „Salut, Speak sunt” . În acel moment, după ton, mi-am dat seama ce urmează! Pentru că, să fim sinceri, coincidența era prea mare și pentru mine asta era dovada clară că cei doi nu sunt doar prieteni, ci mai mult decât atât. Foarte revoltat, artistul îmi repetă ce doreşte ca eu să o las în pace pe frumoasa brunetă. Nici vorbă să apuc să dau o replică sau să explic motivul pentru care înainte cu 10 minute să port această convorbire i-am scris „Libelulei”, pentru că domnul cu pricina turuia încontinuu. Tot ce mi-a rămas de făcut a fost să-i ascult, calm, reproşurile artistului, care tot insita să îmi spună că domnişoara cu pricina nu trebuie abordată. Iar după ce a folosit multe, multe sinonime pentru această idee, fără să îmi lase ocazia să scot vreun cuvânt, Speak mă întreabă, ca să fie sigur: ”Ai înțeles?!”. Eu, ce să mai zic... Poate omul e gelos, poate, cine știe, vede în ”Libelula” o domnișoară conformă standardelor, poate o vrea de nevastă și la cratiță... Pentru că, altfel, nu aș înțelege de ce, în interes de muncă - repet, nu personal - a fost atât de iritat. Și, acum, ca să fiu sincer, îmi pare rău că nu am invitat-o și la o cafea, să o intervievez acolo... Deși, parcă mi-e mai bine cu dinții-n gură...