Detalii intime despre soţul Andreei Marin! Cine este Tuncay Ozturk

Urmărește SpyNews pe Discover

Tuncay Ozturk, soţul Andreei Marin, a decis să dea cărţile pe faţă şi să risipească misterul lăsându-i şi pe ceilalţi să-l descopere aşa cum numai "Zâna" îl vede. Tânărul fizioterapeut le-a dezvăluit prietenilor săi virtuali detalii intime, care au stat la baza deciziilor pe care le-a luat în viaţă şi care l-au transformat într-un medic de succes.

Andreea Marin trăieşte cea mai frumoasă şi înfloritoare perioadă din viaţa ei, după căsătoria cu Tuncay Ozturk. Întotdeauna "Zâna" a încercat să exprime în câteva cuvinte cum a cucerit-o fizioterapeutul turc şi ce bărbat minunat are lângă ea, însă nimeni nu se aştepta ca el însuşi să facă cele mai intime dezvăluiri despre viaţa lui şi despre momentele care au stat la baza deciziilor care l-au transformat într-un profesionist. De curând, Tuncay a postat pe site-ul personal o descriere în care le vorbeşte prietenilor săi virtuali despre viaţa, copilăria şi momentele cheie din viaţa sa.

"M-am născut în Samsun / Turcia, pe 16 mai 1986, într-o zi de vineri. Familia mea mi-a ales numele: Tuncay. Este un nume turcesc și semnificația acestuia este "Bronze (Tunc) culoarea lunii(ay)". După ce m-am născut, familia mea s-a mutat în Didim, pe costă de vest a Turciei. Marea mi-a împrumutat din nemărginirea ei, pentru că visez până departe, caut mereu să aflu mai mult, sunt curios să descopăr cum stau lucrurile în profunzime, să le înțeleg dincolo de aparențe, de explicațiile aflate la îndemână. Aici am locuit până când am împlinit 18 ani și în același loc am terminat cursurile școlii primare. În liceu, am ales să studiez la clasă de științe. Am terminat cu cele mai bune note din școală.

Tuncay, pe vremea când avea numai câţiva anişori

Întotdeauna am crezut că dacă vreau să realizez ceva în viitor trebuie să iubesc ceea ce voi alege să fac, pentru că voi profesa toată viață meseria aleasă. Așadar, mi-am spus că nu ar trebui să îmi irosesc viață făcând ceva pentru care nu am pasiunea necesară. Când eram în liceu, am mers la diferite universități pentru a înțelege cât mai mult posibil, aveam o sete de cunoaștere pe care doar astfel o puteam împlini. Orizontul meu s-a deschis astfel.