Drama ascunsă a Andei Călin. Iubita lui Liviu Vârciu, cuvinte emoționante care au scos totul la iveală

„Nici nu ştiu ce doare mai mult: faptul ca nu mai eşti aici cu mine, ca eşti undeva unde nu te pot vedea sau auzi sau faptul ca am înţeles cât de mult pierdem din timpul pe care viaţa ni-l conturează lângă cei dragi... Amintirea, doar ea rămâne după ce sufletul este secătuit de durere. Fotografiile reactivează in mintea mea expresia zâmbetului tău, iar îmbrăţişările calde se pierd în conturul ramei de lemn... Periuţa de dinţi, pijamalele, hainele frumos călcate, pana şi parfumul de pe raftul de sus din baie, raft la care eu nu ajung nici pe vârfuri, încă te aşteaptă. Mami a lăsat o lumânare în bucătărie care este veşnic aprinsa, in caz ca ai uitat drumul spre casa sa te ţii după lumina. Te vreau lângă mine, eşti tatăl meu, cel care imi impletea parul, cel care atunci când mama nu voia sa îmi cumpere ceva pentru ca da, eram obraznică, venea şi îmi dădea bani pe ascuns, cel care atunci când sufeream plângea lângă mine, cel care se ducea la orice ora la magazin dacă aveam nevoie de ceva, cel care mi-a spus atunci când eram baietoasa, ca femeile frumoase au parul lung şi poarta tocuri, cel care îmi spunea ce pantofi se potrivesc mai bine la tinuta pe care o aveam, cel care atunci când greşeam spunea ca seman cu mama, iar când făceam ceva bine îmi spunea ca semăn cu el, cel care mă lăsa tot timpul sa câştig la table, cel cu care stăteam la cafea şi la ţigară de dimineaţă şi îmi asculta prostiile despre băieţi, cel care în fiecare zi mă lua în braţe, mă pupa şi îmi spunea ca sunt cea mai frumoasa fetiţă. Mă bucur ca am avut şansa să ne spunem în fiecare zi "Te iubesc". Ştiu ca ai spus ca trebuie sa mă maturizez şi ca o sa mă ajuti, dar nu credeam ca o sa o fac aşa brusc. Nu credeam ca atâtea lacrimi o sa croiască rauri de tristeţe pe obrazul maturizării.

Timpul nu este prieten cu omul, nu avem oportunitatea de a-l opri sau măcar de a-l încetini, singura noastră posibilitate este aceea de a-l gestiona în favoarea noastră. Trebuie sa profitam de fiecare clipa atunci când este momentul şi sa nu lăsăm timpul sa ne depăşească.

Acum ştiu ca am un înger care mă protejează şi ştiu ca este tot timpul cu mine.

Te iubesc, tăticule şi te voi iubi cu fiecare zi ce trece tot mai mult, pana la cer la tine si înapoi. ..stai nu, e prea puţin, mai bine pana la INFINIT, cum ne ziceam noi când mă cuprindeai în braţele tale puternice şi îmi dadeai senzaţia ca niciun rău nu mă poate atinge, atât timp cât tu mă ţii strâns acolo. De ce mi-a dat drumul?” a scris Anda Călin, pe pagina ei da Facebook.

Anda Călin a dezvăluit că tatăl ei a încetat din viață în 2014, la 50 de ani și că subiectul este unul foarte sensibil pentru ea, despre care nu dorește să mai vorbească.

Dacă ți-a plăcut articolul, te așteptăm și pe pagina de Facebook. Avem și Instagram. Ne poți da follow aici.

A.P.