Eduard de la "Mireasă pentru fiul meu", mărturisiri cu lacrimi în ochi despre experienţa din puşcărie

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește SpyNews pe Discover

Eduard de la "Mireasă pentru fiul meu" a vorbit cu lacrimi în ochi despre experienţa pe care a trăit-o în puşcărie. Tânărul a spus că se mândreşte că este mândru de faptul că a reuşit să depăşească momentele petrecute în arest.

Eduard de la "Mireasă pentru fiul meu" a vorbit în cadrul ediţie de luni despre perioada petrecută în arest preventiv. Tânărul a spus cu lacrimi în ochi că se bucură că a reuşit să depăşească momentul, însă recunoaşte că este încă marcat de cele întâmplate în spatele gratiilor.

"Nu am discutat cu prea multă lume despre asta. Sunt imagini, sunt lucruri pe care le-am trăit şi nu pot să le uit. Mă bucur că am avut familia lângă mine şi că am avut un caracter puternic. Peste 70% dintre cei care au fost acolo se întorc. Dacă eşti slab, eşti călcat în picioare. La propriu!

Vă dau un exemplu. Dacă vine familia şi-mi aduce un pachet, eu sunt un cărăuş, îmi iau tot. Îţi iau şi ciorapi, şi mâncare, tot. Se aplică regula după întâmplare. Dacă iese o bătaie, e o nimica toată. Ăsta e adevărul şi nu pot să mă ascund. Asta am trăit. Familiei mele am încercat să-i ascund ce trăiam acolo. Eram cu zâmbetul pe buze şi încercam să le arăt că sunt bine.

E greu. Te arată lumea cu degetul. Un angajator nu are încredere în tine, pentru că ştie că ai fost acolo (n.r. la puşcărie). Când ajungi acolo, eşti un lucru, un obiect, pe care-l iei şi-l modelezi după bunul plac. Reuşeşti să te impui dacă te faci remarcat printr-un sport sau dacă ştii pe cineva influent. Hainele de pe mine acolo nu valorează mai mult de 5 ţigări. Am cunoscut oameni care au stat acolo şi 25 de ani. Am cunoscut şi oameni care mergeau acolo (n.r. la puşcărie) pentru că afară nu aveau un adăpost şi nu aveau ce să mănânce", a declarat Eduard la "Mireasă pentru fiul meu", de la Antena 1.

Eduard i-a împărtăşit lui Emanuel în excursia la munte o parte din experienţele trăite în penitenciar: "Eu stăteam la patul 1 şi la ultimul pat stătea un criminal. Cei mai şmecheri din cameră dorm la nivelul 1. Şeful de cameră era prietenul meu. Dormeam cu teroare noapte de noapte, pentru că nu ştii ce i se pune şi înfige cuţitul în tine. Dacă eşti slab, te mănâncă de viu acolo. Nu poţi să ai încredere. Nu tolerai nici cea mai mică chestie. Dacă nu aveai somn, stăteai înţepenit în pat. Nu te puteai da jos. Se poate vorbi de prietenie. Nu poţi să fii prieten cu toţi 15 din cameră. Mulţi din cei de acolo nu lasă trecutul în urmă. Erau mulţi care nu aveau unde să doarmă iarna şi comiteau fapte ca să revină acolo.

Vreo 2-3 săptămâni mergeam pe stradă şi mă uitam în spate să văd vreun gardian. Noaptea şi acum dorm cu pumnul încordat că mi-e frică."