Elena Maximiuc, românca ce creează luxul absolut: „Cea mai scumpă experiență a costat 60.000 de euro pentru două persoane”

• Elena Maximiuc, românca ce creează luxul absolut
• Cu ce ocupă în Dubai

După ani întregi de muncă și încercări prin Germania, Irlanda, Marea Britanie și, în final, Franța, Elena a construit un concept unic: picnicuri private de lux, organizate cu o atenție desăvârșită pentru detalii și rafinament. Acestea nu sunt evenimente obișnuite – sunt experiențe exclusiviste, cu bugete care ajung și la zeci de mii de euro. „Eu știu că picnicurile mele nu sunt pentru oricine, și nu mă refer doar financiar. Eu nu am prețuri pe online, pentru că orice companie de lux nu afișează prețuri pe website. Oamenii când nu văd prețuri, știu că trebuie să se aștepte la niște prețuri mari.”, a declarat Elena Maximiuc.

Cea mai spectaculoasă experiență de până acum a inclus un avion privat, bucătari cu stele Michelin, un bar de gheață, locație închiriată exclusiv, o cabană de lux și 4-5 bodyguarzi. „Cea mai scumpă experiență a fost de aproximativ 60 de mii de euro pentru două persoane. [...]Luxul înseamnă intimitate. Oamenii bogați nu arată altora ce fac ei.”, a mai adăugat ea.

Povestea Elenei nu a început în lux. A părăsit România simțind că nu își găsește locul în Bucovina, iar drumul vieții a purtat-o prin mai multe țări și etape dificile. A lucrat la o facultate din Germania, unde pregătea sandwich-uri, apoi a ajuns la Londra și în Dublin, urmând oportunitățile de muncă ale soțului. În cele din urmă, a ales să se stabilească în Franța – „o țară latină”, mai aproape de cultura și valorile în care se regăsește. A început de jos: a spălat vase, a călcat hainele vecinilor, a crescut trei copii și, treptat, a dat formă visului său. “Nu-mi găseam locul acolo, doar m-am născut. Nu alegem unde ne naștem, dar putem alege unde să trăim. […] Am plecat la Cluj, l-am cunoscut pe tatăl copiilor mei. […] Am plecat în Germania. Lucram la o facultate, făceam sandwich-uri. […] Soțul meu și-a pierdut locul de muncă, am plecat la o soră de-a mea, în Londra. […] El avea un frate în Dublin, i-a oferit un loc de muncă. Am plecat în Irlanda. […] Am zis să ne mutăm într-o țară latină. Am ales Franța.”.