Este în cărucior cu rotile şi are două joburi cu care îşi întreţine familia! Rugbystul George Baltă şi-a depăsit limitele!
Publicat pe 18.01.2014 la 23:59 Actualizat pe 30.01.2014 la 18:38
Fostul rugbyst, George Baltă, este ţintuit într-un scaun cu rotile, de mai bine de şapte ani, în urma unui cumplit, dar banal accident, dar a reuşit să câştige lupta cu viaţa, când nici medicii nu mai sperau. A strâns din dinţi, şi-a acceptat soarta şi a continuat să spere că, într-o zi, va intra din nou pe terenul de rugby.
Adaugă-ne ca sursă preferată în GoogleFostul rugbyst, George Baltă, este ţintuit într-un scaun cu rotile, de mai bine de şapte ani, în urma unui cumplit, dar banal accident, dar a reuşit să câştige lupta cu viaţa, când nici medicii nu mai sperau. A strâns din dinţi, şi-a acceptat soarta şi a continuat să spere că, într-o zi, va intra din nou pe terenul de rugby.
Mare iubitor de sport, George şi-a dorit de mic să ajungă un mare rugbyst şi ar fi avut toate şansele dacă destinul nu l-ar fi lovit cumplit şi nedrept. Totul s-a întâmplat pe 11 martie 2006, într-o zi obişnuită de antrenament al echipei CS Olimpia, club de rugby la care George era legitimat.
Era un meci de pregătire, mai erau zece minute până la finalul partidei, timp suficient să se producă nenorocirea. George a fost prins într-o grămadă ordonată şi a fost lovit în ceafă de un adversar. Bărbia i-a fost împinsă în piept şi totul s-a terminat pentru tânărul sportiv, rămas întins pe gazon, inconştient. A fost diagnosticat cu traumatism vertebro-medular cervical, adică coloană vertebrală deformată în zona gâtului şi măduva secţionată complet. A driblat moartea, dar a rămas paralizat de la piept în jos. Abia împlinise 20 de ani...
Mânat de ambiţie, George n-a clacat, ci şi-a acceptat soarta şi a mers mai departe. Imobilizat în scaun cu rotile, s-a înscris la facultate, a terminat-o şi a învăţat să se descurce singur. Au urmat ore interminabile de terapie, exerciţii istovitoare, dar şi progrese.
George Baltă: „După un an am putut să duc lingura la gură!”
Dacă la început nu-şi putea mişca niciun membru, azi, la şapte ani de la accident, George îşi poate folosi singur braţele, iar sensibilitatea a început să coboare. Simte cald, rece şi înţepăturile acelor de acupunctură în picioare.
„Nu aveam niciun control asupra braţelor. Târziu am început să mi le coordonez, după un an jumătate am început să mă spăl singur pe faţă şi după un an să duc lingura la gură”, povestea George.
De parcă n-ar fi fost de ajuns, după trei ani, soarta l-a lovit din nou pe George. Florin, fratele său care era ajutorul lui de nădejde, a murit în doar câteva secunde, după ce i-a cedat inima. Atunci, fostul rugbyst i-a promis fratelui său că, într-o zi, pentru el, se va ridica din acel scaun cu rotile şi va merge singur.
Articolul continuă după recomandări
Azi, la aproape opt ani de la cumplitul accident, George are două servicii. De dimineaţă merge la o firmă de telecomunicaţii unde lucrează ca tehnician de reţea, iar seara lucrează de acasă pentru o editură. Câştigă în jur de 2.000 de lei pe lună. Practic, el întreţine casa, pentru că părinţii lui au rămas fără joburi din dorinţa de a sta acasă cu George. Fizic, eforturile au început să se vadă, dar musculatura nu este, încă, suficient de puternică, altfel încât să se poată deplasa singur din pat în scaun şi invers.
George Baltă este exemplul elocvent că se poate, indiferent de ce-ţi oferă viaţa. Se poate să-ţi depăşeşti limitele, să-ţi driblezi destinul şi să mergi mai departe. Se poate să duci o viaţă normală, chiar şi cu un handicap. Se poate să-ţi faci planuri şi vise şi să speri, că, într-o zi, o să-ţi descreţeşti fruntea şi o s-o iei de la capăt!
