FOTO / Valentina Pelinel reuşeşte să facă faţă problemelor cu care se confruntă o mamă singură! Secretul l-a dezvăluit chiar ea

Cei care au devenit deja părinţi ştiu cât de greu e prima săptămână, prima lună cu micuţul care a apărut în vieţile lor şi le-au schimbat aşa... fulgerător. Ei bine, despre toate astea şi poate chiar mai multe trăieşte acum şi Valentina Pelinel, care a devenit mămică pentru prima dată la începutul acestei luni. Într-un interviu, fostul model a dezvăluit care sunt cele mai critice momente alături de băiatul ei Milan Cristian.

" La doar 3 săptămani de la nașterea bebelușului poznaș, este evident că viață mi s-a schimbat în totalitate. Știam că experiență sarcinii va fi una deosebită în care am avut ocazia să creez o legătură specială cu poznașul meu și oricât ți-ar spune prietenii și mamele din jur că totul va căpăta o altă semnificație și amploare, nu ești pregătit să trăiesti pană nu… trăiesti.

Fiecare zi este un prilej minunat să descopăr ceva nou la mine. Așa este cu bebelușii, asta este misiunea lor, au meritul extraordinar de a pătrunde în viață ta și de a-ți așeza în fată o oglindă prin care te poți privi pană în adâncul sufletului și unde poți descoperi adevăruri fascinante despre ține. Îți descoperi calităti minunate pe care tot ei te ajută să le pui în valoare. Dar partea frumoasă este că tot de la ei îți iei puterea, energia, forță de a (te) schimbă, de a (te) acceptă, de a-ți asumă cine ești, cu bune și rele.

Un copil te schimbă, asta e clar. Dar te schimbă pentru că te supune unui proces fascinant de autoanaliză, de testare a limitelor și a propriilor capacităti de a face fată unor situații prin care nu ai trecut niciodată, de a rezolvă probleme inedite cu răbdare și imaginație, de a te adapta vieții care este mereu în plină dinamică. Devii un expert la negociere cu copilul tău. Și chiar dacă acum este o mană de om, care râde cu gură pană la urechi, cu gropițe în obrăjori și cu inele rotunde la piciorușe, mă uimește în fiecare zi prin modul în care știe să obtină ce-și dorește de la mine. Nu mai contează faptul că dorm doar câteva ore pe noapte, că spatele este tensionat, că nu prea am mai apucat să ies din casă – toate aceste neajunsuri dispar că prin ceată, în momentul în care îmi zâmbește, când mânuțele lui mici se întind către mine, când îl simț la sân cum adoarme, când se lipește de mine și gangure că un pui de om care știe că eu sunt spațiul lui sigur și continuator. Care și-a pus viață în mâinile mele și mi-a încredințat acest destin: de a avea grijă de el și a-l transformă într-un om responsabil pană când el singur va fi în stare să-și ia propriile decizii. Și are încredere în mine că voi găsi soluțiile de fiecare dată, cele mai bune pentru el și pentru noi.

Mă simț mai fericită și mai implinită că niciodată. Fiecare zi este un miracol alături de el și știu că toate mamele trăiesc acest sentiment, fiecare în felul său. Mă întreb insă cât de greu îmi va fi atunci când va trebui să renunț la fuziunea dintre noi, să îi redau independența de care va avea nevoie că pelinel 2să se descurce singur, fără mine? Noroc că mai e mult pană atunci..:)))

Am citit foarte mult pe durată sarcinii. Mi-am dorit foarte mult să îi pot oferi copilului meu o experientă deosebită, minunată, completă, dar mai ales una care să îl pregătească pentru viată, să îi ofere acel simț de șine și încredere cu care și eu am crescut. Insist că relația mamă – fiu să fie una pozitivă, relaxată, hrănitoare pentru el și dezvoltarea lui emotională. Nu cred în rețete, dar pe cont propriu și în fiecare zi trăită cu el, înțeleg că în relația dintre noi doi, câteva lucruri sunt esențiale pentru a creă o conexiune puternică cu copilul și pentru a te poziționa fată de el că cea mai importantă figură de care bebelușul are nevoie că să crească armonios și complet. Azi am ales să vă vorbesc despre atașament, pentru că mi se pare decisiv, iar data viitoare voi continuă cu alte lecții pe care Milan mă invată în fiecare clipă.

Atașamentul, această legătură emotională profundă și generatoare de sens este ceea ce îi va modela toate relațiile lui viitoare. De aceea am tot timpul grijă să îi creez bebelușului un spațiu al dragostei, siguranței și empatiei în care să crească și să învețe. Încrederea lui în mine este esentială, iar încrederea nu e ceva ce câștigi strategic, copilul trebuie să simtă că ești alături de el. Că lupți pentru el, nu împotrivă lui, că îl înțelegem atunci când nu are cuvinte să se exprime, că poate veni la ține când se simte singur, trist sau doar plictisit, că vei fi acolo, oricând, oricum, necondiționându-ți dragostea de vreun rezultat sau vreo performantă. El, copilul, este suficient pentru a fi iubit de ține, părinte. Când se simț iubiți și prețuiți, le-am câștigat inimile. Iar atunci când inimă lor e a noastră, influența unui părinte în viață copilului său este pentru totdeauna. Asta mi-am propus cu Milan și sper că în fiecare zi să reușesc puțin câte puțin să îi fac viață o experientă de care să fie mândru.