Horia Brenciu, drama din spatele zâmbetului! Şi-a pierdut mama la 11 ani. Mărturisiri emoţionante din viaţa lui şi a părinţilor

Horia Brenciu şi-a cucerit publicul cu efervescenţa şi umorul de care dă dovadă. Viaţa însă nu a fost atât de uşoară pentru artist, care a rămas orfan de mamă pe când avea numai 11 ani.

Horia Brenciu a ales să-şi trăiască viaţa personală în discreţie, ţinându-şi suferinţele departe de ochiul publicului.

Cunoscut drept o persoană veselă, efervescentă şi entuziastă, Brenciu a vorbit rareori despre drama care i-a marcat copilăria. Artistul a povestit într-un interviu acordat în urmă cu 5 ani despre venirea lui pe lume, despre mama răpusă de cancer pe când el avea numai 11 ani şi tatăl care a l-a crescut pe el şi pe fratele lui, făcând totul pentru ei.

"Tata s-a căsătorit la 40 de ani, pe mine m-a făcut la 41 de ani. Mama - din câte am apucat eu s-o cunosc, până la cei 11 ani ai mei (atâta aveam când ea a "plecat" răpusă de un cancer) - a fost şi a rămas în inima mea chintesenţa a ceea ce se cheamă o mamă în adevaratul înţeles al cuvântului. O "Penelopa", dacă vreţi, care, tot aşteptându-l pe Ulysse, avea grijă de casă şi de copii. Adică de mine şi de fratele meu, cu un an mai mic, Marius. Mama avea o voce frumoasă. A cochetat cu teatrul muzical, cu scena, cu teatrul în general... Era soprană chiar la Teatrul muzical, la Reduta. ("Reduta" este cea mai veche sală de teatru din Braşov, de pe lângă Piaţa Sfatului.) Mama ne-a ţinut în braţe până s-a prăpădit. După moartea ei, ne-a ţinut, multă vreme, în braţe, tata. Mama a avut un cancer ganglionar. S-a stins după chinuri cumplite, dureri cumplite, pe care le îndura cu zâmbetul pe buze, atunci când intram în varful picioarelor în odaia ei. Mi-o amintesc şi astăzi, înconjurată de un abur plin de dragoste. Avea un nume foarte frumos, pe care vreau să-l duc mai departe. Dacă voi avea o fetiţă, o să doresc s-o botez cu numele mamei mele. Un nume românesc, cu un fel de... savoare italienească. O chema Mariela. Cu un singur l. Da, un singur l, pentru că "italienismele" nu prea ţineau la Brasov. Pe tata îl cheamă Radu Horia Brenciu. Nu ştiu de ce i se spune Harry. Tata nu prea cânta, dar îi place foarte mult muzica de toate felurile. El a fost "inspector CFI" - Controlul Financiar Intern. Meseria îl ducea în diverse puncte ale ţării, asa încât, după moartea mamei mele, ne ducea peste tot după el, pe fratele meu şi pe mine", povestea Horia Brenciu în urmă 5 ani într-un interviu acordat Formulei As.

Horia Brenciu şi-a pierdut tatăl duminică. Bătrânul a depus armele în faţa morţii la 85 de ani, urmând ca astăzi să fie condus pe ultimul drum.

Citeşte şi: