În timpul operaţiei pe inimă, conştient fiind, Jean Paler scria versuri cu degetul pe... tavan! Când şi-a revenit din anestezie, şi-a amintit perfect poezia!

În urmă cu un an şi jumătate, Jean Paler traversa, poate, cel mai greu moment din viaţa lui. Era operat pe cord deschis, după trei infarcte. Nu credea că o să scape cu viaţă. A fost singur, doar el, cu visele, gândurile şi versurile lui, compuse pe masa de operaţie!

La sfârşitul anului 2013, Jean Paler suferea al treilea infarct în urma căruia a ajuns la cuţit, fiind, parctic, singura şansă ca să scape cu bine şi să ducă o viaţă cât de cât normală. A fost operat de urgenţă, la Braşov şi i s-au montat trei stenturi pe cord, era unica variantă. Chiar şi aşa, îndrăgitul actor îşi pierduse orice speranţă la viaţă.

„Mi-a fost foarte greu. Am fost singur, eu cu mine, cu gândurile mele și cu propria voința de a nu ieși cu picioarele înainte din spital, ci a ieși pe picioare. Când am ieșit din spital, ningea, m-am așezat în genunchi și am plâns ca un copil, pentru ca nu am crezut ca voi mai trăi. Îmi murise și speranța, care se spune ca moare ultima...nu, eu o pierdusem și pe aceea. Nu m-a ajutat nimeni să mă imbarbateze cu un sfat, cu o vorba buna, să mă schimbe, să mă ajute...Cadrele medicale m-au ajutat, atât. Ca să uit că sunt pe masa de operaţie, pentru că eram perfect conştient, cu anestezie parţială, am început să scriu versuri, pe tavan.
„Eu sunt frumos cum m-a visat măicuța mea o data
Din spuma marii intrupat, în gândul ei de fata
Dar dumneai s-a încurcat demult la Techirghiol cu tatăl meu pe atuncea beat și în cura de namol
Și am ieșit după soroc, creol în toate cele, dar am organele la loc și anexele la ele”, aşa a traversat actorul cel mai dificil moment din viaţa lui.

Şi a scăpat cu bine din cea mai grea încercare a vieţii lui. Cum spunea chiar el, Dumnezeu l-a mai lăsat o perioadă, că mai are treabă în lume şi mii de hohote de râs pe care să le stârnească. A plecat din spital pe picioarele lui, dar multe săptămâni după, s-a ajutat de un baston. Avea muşchii atrofiaţi, slăbise mult şi nu putea merge.
„Am slăbit foarte mult, nemergand o perioada foarte lunga de timp, mușchii se atrofiasera și o perioada de timp am mers cu baston. La cariera nici nu m-am mai gândit. Nu ma gândeam nicio secunda ca voi mai urca pe scena. Îmi luasem adio de la viața, cariera, tot, în momentul în care m-am urcat pe masa de operație. Am regretat ca nu am putut sa spun unor oameni pe care ii am în suflet, nici măcar la revedere...cu gândul asta m-am urcat pe masa de operație. Eram convins ca o să mor și eu nu mi-am luat la revedere de la nimeni”, a mai povestit Jean Paler.