Trecerea în nefiinţă a unui prieten drag a făcut-o pe Mihaela Rădulescu să reflecteze asupra sensului vieţii şi implicit, al iubirii.
Atunci când viaţa te zdruncină, sau îţi dă o palmă, realizezi cât de importante sunt toate lucrurile mărunte, care ţi se întâmplă zi de zi şi pe care nu le conştientizai până în acel moment, al trezirii. "Diva de la Monte Carlo" trece printr-o astfel de situaţie şi mulţumeşte divinităţii pentru toate lucrurile bune care îi înseninează viaţa şi, în special, pentru iubire.
"Mâine merg la o înmormântare. între timp trăiesc, zâmbesc, iar plâng, iubesc, văd oameni plângând fără lacrimi, văd zâmbete calde, văd oameni înrăiţi, care întunecă viaţa oricui, văd oameni iubindu-se frumos, aud glasuri de copil şi bărbaţi urlând la femeile lor, simt durerea unora şi iubirea altora, mă înduioşez, mă emoţionez, merg în cimitir, apoi în parc, strâng oameni în braţe de bucurie că-i văd sau pentru că au nevoie de putere. Aşa e viaţa, de fapt, plină de mirodenii, dar şi de cruci, plină de culori, dar şi de mult negru.
Articolul continuă după recomandări
Trăim amestecat, zâmbim şi plângem câteodată prea random, prea brutal, dar atât de viu şi intens. Iubirea e tot ce ne ţine în lumina vieţii. În lumina aia arătam toţi minunat, suntem grozavi, suntem puternici şi de neînvins. Iubesc. Sunt iubită. Trăiesc. Mulţumesc, Doamne. Nu vreau mai mult de la tine, ocupă-te cu alţii, care n-au iubire. Învaţă-i să iubească."
Foto: Facebook
