Mesajul cutremurător al cântăreţei Cristina Bălan, după moartea femeii înjunghiate de fostul soţ

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește SpyNews pe Discover

Cântăreaţa Cristina Bălan a fost extrem de revoltată după moartea femeii înjunghiate de soț într-o grădiniță şi a decis să transmită un mesaj încărcat de emoţie.

Artista a scris un mesajpe contul de socializare prin intermediul căruia condamnă comportamentul bărbaţilor abuzivi şi trage un semnal de alarmă.

"Mulţi se miră: «dar părea(u) fericit(i)!» sau «nu înţeleg de ce s-a sinucis, avea totul» sau «uite, în toate pozele zâmbea, cum să fie în depresie?». Sau «eh, depresie, pe vremea mea n-aveam timp de prostii din astea» etc. Ca să vezi nefericirea, depresia, teama şamd, trebuie să-ţi pese. Să observi. Atenţia la detalii, la subtilităţi. Dar trebuie să-ţi pese, înainte de toate. Să-ţi pese de persoana aia, nu de imaginea ei. Ce am învăţat din moartea unei soţii, a unei mame? Să mai comentăm niţel pe Facebook? Dar am înţeles, cu adevărat, unde e problema şi cum să facem să nu se mai repete astfel de tragedii? Încă o soţie/mamă a murit. Vuieşte un pic internetul şi apoi...? Apoi ce? Cât va mai dura până la următoarea victima? O zi, o săptămâna? Da, da, să sfătuim în continuare femeile să nu-şi părăsească bărbaţii, deşi ăia nu sunt bărbaţi, sunt nişte mamifere (Sigur, şi ei au traume şi abuzuri pe care le repetă, dar asta e alt subiect). Să nu părăsească bărbatul abuziv, că el e om, iar ea o muiere, o coastă şi atât. Că bătăile şi abuzul emoţional sunt semne ale pasiunii (?!). Că bărbatul e stăpânul femeii. «Aşa-i orânduirea, maică». Mişto sau ce? Nu m-ar fi născut mama bărbat, să fiu şi eu stăpân...din start m-a făcut inferioară. Dar despre ce vorbim, când mulţi îşi bat proprii copii, sângele şi carnea lor! Şi când spun «îşi bat», mă refer la lovituri zdravene, cu borş pe nas şi vânătăi (deşi chiar şi o palmă dată copilului tău mi se pare ceva penibil, dar asta e doar părerea mea). Propriul copil! Cum, mă, să-l baţi??? O fărâmă de om în faţa ta şi tu te crezi părinte când ridici mâna? Asta poate să facă oricine, bă! Se presupune că în tine găseşte dragostea şi înţelegerea pe care la alţii nu le poate găsi. Că eşti aia sau ăla care i-a dat viaţă. Păi dacă tu îl baţi, îl înveţi că e ok aşa şi îl vor bate şi alţii. Şi atunci ce ai să-i spui? «Da, te-am bătut de mic, dar acum gata, nu mai trebuie să fii bătut». Păi nu, va fi bătut în continuare, într-un fel sau altul. Va fi abuzat psihologic, va fi abuzat fizic şi sufleteşte, pt că tu ai fost primul abuzator!Mama a divorţat când eram adolescentă. Nu, nu era abuzată fizic sau emoţional. Era doar nefericită. Profund. Când viaţa poate fi atât de frumoasă, lângă omul potrivit! (Lucru pe care mi l-a arătat ulterior.) Nu era vina ei, nu era vina tatălui meu. Incompatibilitate totală. Mama mă întrebase, pe nepregătite, ce aş simţi dacă ar divorţa de tata. Iar răspunsul meu a fost că este decizia ei şi eu o susţin, orice ar alege să facă. Doar vedeam că era nefericită! Cât de egoistă să fi fost, să-i fi spus mamei să rămână lângă tată, aşa nefericită şi depresivă, doar ca să dăm bine, ca imagine, în societate? Pentru că da, asta era o mare bubă: ce va spune lumea? Lumea aia, care te vedea în treacăt, care nu-ţi ştergea lacrimile şi nu-ţi pansa rănile când erai bătut. Lumea, căreia nu-i pasă absolut deloc de ţine, doar ca subiect tabloid. Lumea, care va comenta despre orice şi oricine, indiferent cât de corect crezi tu că trăieşti. Aşa că mama a divorţat, susţinută de mine. E căsătorită de aproape 20 ani cu un bărbat pe care-l iubeşte şi care o iubeşte şi respectă ca pe o icoană. Şi nu doar de imagine. Nu de formă. Nu stau împreună pentru că aşa zice popa sau vecina de la doi. Chiar se iubesc şi se respectă mult. Iar acesta a fost modelul meu în viaţă şi m-a învăţat să mă iubesc şi să mă respect şi să caut să fiu iubită şi respectată. Lucru care se întâmplă, de 6 ani încoace.Iartă-ne, Nicoleta, pentru indiferenţă! Iartă-ne că ne pasă mai mult de poze decât de persoana din ele! Iartă-ne că ţi-au rămas copilaşii fără mamă! Asta mă indurerează cel mai mult, copiii rămaşi fără braţele mamei, fără privirea ei plină de iubirea maternă de neînlocuit. Copiii care vor creşte fără mângâierea fiinţei care i-a adus pe lume. Fără sfaturile şi vorbele ei blânde. Fără acea lumină în priviri pe care o poţi găsi doar la singura fiinţă care te poate iubi aşa: mama. Şi acum spuneţi-mi că merită. Spuneţi-mi că familia aia trebuia să fie întreagă cu orice preţ, chiar şi al morţii! Doi copii au rămas fără mamă. Pe viaţă. Iartă-ne, Nicoleta." a scris aceasta pe facebook.