Deși a fost întotdeauna o prezență discretă, reușind să se concentreze mai mult pe calitatea afacerii sale decât pe aparițiile personale în presă, ceea ce s-a întâmplat în urmă cu câteva zile în Colectiv l-a determinat pe Nicușor Stan, președintele complexului Ambasad`Or să simtă nevoia să vorbească despre ce s-a petrecut în acea seară fatidică.
Rep: Domnule Stan, dumneavoastră sunteți din branșă. Care este poziția dumneavoastră vis-a-vis de această întâmplare nefericită?
Nicușor Stan: în primul rând trebuie să îmi transmit regretele sincere și condoleanțe familiilor și prietenilor celor care nu mai sunt printre noi dar și celor care sunt acum pe paturile de spital. Vorbesc în calitate de tată, și abia apoi în calitate de orice altceva. în al doilea rând, am ales să vorbesc acum despre asta pentru că am simțit că atunci, la momentul tragediei, nu era loc de atâta tristețe să mai vin și eu să acuz pe unii sau pe alții. Am preferat să privesc totul din umbră, dar am spus ca în mod cert voi ieși în față și voi vorbi după ce totul va începe să își reia cursul normal, pentru că nu e în regulă ca totul să își reia cursul normal. Normalitatea la noi este o nebunie. Dar încet încet încep să observ că se mișcă lucrurile într-o altă direcție și sper să fie cea potrivită. E imposibil să îți bați joc efectiv de oameni și să nu plătești pentru asta. De la cel mai mic până la cel mai mare, așa e normal să se întâmple, să se plătească. M-am abținut până acum, dar ce s-a întâmplat acolo a reușit să mă zguduie din temelii.
Rep: V-ați abținut, dar se pare că nu mai puteți face asta. Ce anume reclamați?
Nicușor Stan: Nu mai pot să tac pentru simplul motiv că a tăcea înseamnă a consimți. E momentul să se producă schimbări în branșa asta a noastră, că altfel nu mai merge. A fost nevoie să moară oameni pentru asta! Să moară oameni pentru normalitate?! Să moară oameni ca să își dea seama cei care lucrează în domeniul ăsta că e important nu doar buzunarul lor, ci și siguranța și respectul față de ceilalți? De ce a fost nevoie să se ajungă aici ca să ne trezim la realitate și să ne dăm seama că treaba cu lasă că merge și așa trebuie să dispară? Cât despre ce anume reclam... reclam concurența neloială. Investițiile proaste înseamnă vieți pierdute, după cum s-a văzut, din păcate.
Rep: Cu alte cuvinte, vorbiți despre calitate ...
Nicușor Stan: Vorbesc despre calitate, despre respect și despre demnitate până la urmă! Vorbesc despre faptul că eu nu îmi mint clienții, nu îi păcălesc că vor cheltui mai puțin ca să îi fur în altă parte, și aici vorbesc despre siguranța lor. Vorbesc despre transparență și despre prețurile reale cu care eu lucrez. Vorbesc despre o concurență neloială a pieței și despre niște oameni care au murit când puțeau fi salvați de niște norme respectate și de inexistența corupției....
Rep: Ați atins un punct sensibil: normele... legislația.
Nicușor Stan: Din păcate, da, e sensibil. Ar fi trebuit să fie de nediscutat, nu sensibil. Da, legislația permisivă, cu o mie și una de portițe poate creea tragedii. Vreau să cred ca în urma acestor copii nevinovați vor veni schimbări, vreau să cred că sacrificiul la care au fost supuși nu va fi fără ecou. Dacă vom vorbi în continuare despre o legislație prost gândită, sau gândită în interese personale, atunci toată această tragedie va fi fix degeaba. Aș fi mândru să văd specialiști puși pe poziții cheie. Lucrurile se pot îndrepta, chiar dacă este târziu, chiar dacă pe oamenii aia nu îi mai aduce nimeni înapoi. Trebuie doar să se vrea. E simplu.
Rep: Vă așteptați la schimbări în acest sens?
Nicușor Stan: Mă aștept, da, și sper să nu îmi fie înșelate așteptările.
Rep: Cât despre activitatea dumneavoastră, va merge înainte ca și până acum?
Nicușor Stan: Absolut. Sunt un om care respectă oamenii, sunt un om cu frica lui Dumnezeu. Iar acest lucru se vede în tot ce înseamnă afacerea mea. îmi doresc ca oricine îmi trece pragul să fie mulțumit, dar mulțumit prin transparență și siguranță.
Rep: Aveți câteva cuvinte, în final, pentru apropiații victimelor?
Nicușor Stan: Da. Pe lângă ceea ce deja am transmis, vreau să spun că durerea pe care o simt familiile și prietenii lor nu poate fi ștearsă cu absolut nimic pe lumea asta. M-am bucurat în schimb să văd atâta solidaritate și unitate ulterior tragediei. Tot respectul meu pentru cei care ajută, dar nu fac un motiv de reclamă din asta. Faptele bune nu trebuie văzute de toată lumea, ele trebuie să se întâmple și atât.
Citește și: