Părintele Arsenie Boca ştia dinainte ce avea să se întâmple în vieţile oamenilor! „Ştia că voi veni la el şi că voi fi închisă, dar nu mi-a zis nimic!”

Aspazia Oţel Petrescu este una dintre fericitele care nu doar că l-au cunoscut pe Arsenie Boca, dar l-au şi avut duhovnic. Femeia, trecută de optzeci de ani, acum, îi mulţumeşte şi acum pentru minunile pe care le-a făcut cu ea.

Era în ultimul an la facultate, când a ajuns în faţa Părintelui Arsenie Boca, dintr-o pură întâmplare. Dar, acea zi avea să-i schimbe viaţa radical. Nu ştia ce avea să i se întâmple, părintele, însă, da. A ştiut că ea îl va căuta la mânăstire, cu mult înainte ca aceasta să ajungă.

„Părintele a ştiut de când m-a văzut prima dată că urmează să merg la închisoare, dar nu mi-a spus niciodată nimic. Dar şi-a dorit şi a făcut tot posibilul ca eu să fiu curată şi pregătită pentru jertfa de paisprezece ani, care mă aştepta. Mi-a spus că trebuie să stau acolo o săptămână, ca să putem face lucrurile ca la carte. În momentul în care a pus mâna pe mine, am simţit ca o resuscitare, o schimbare totală”, a povestit Aspazia.

Nu ştia mai nimic despre el înainte de a ajunge la mânăstire. L-a aşteptat vreo oră, într-o chilie, alături de o măicuţă, care ajuta la bucătărie. La un moment dat, i s-au umezit ochii şi a izbucnit în lacrimi, fără niciun motiv. Când a văzut-o, măicuţa i-a zis: „dacă plângi, înseamnă că te-a văzut părintele deja!” În sensul că, deşi nu ne întâlnisem fizic, el ştia foarte bine cine sunt şi ce caut.
“Era subţire, înalt, îmbrăcat în alb, de o frumuseţe rară. Imediat mi l-am imaginat pe Domnul Iisus. În orice cadru, Părintele Arsenie ţi-l aducea în minte pe Mântuitorul. Ochii lui nu aveau niciodată fundal. O privire, fără dimensiune. Părintele a interceptat dorinţa mea de a-l cunoaşte. El a trimis-o pe Zorica să mă întâlnească”, şi-a amintit Aspazia.