S-a dat singură de gol! Ce face Simona Gherghe în cadrul emisiunii "Acces Direct", dar nu se vede la TV

Simona Gherghe a făcut o postare impresionantă pe pagina sa de Facebook în cadrul ediţiei de astăzi a emisiunii pe care o prezintă. Gestul său nu a fost văzut la televizor.

În timp ce era publicitate, frumoasa prezentatoare a emisiunii "Acces direct" a distribui mesajul cutremurător publicat de mama politis'ului Bogdan Gigină. Carmen Gigină a postat un nou mesaj pe contul de Facebook, în care a povestit cum a fost în seara în care a aflat că fiul ei a fost implicat in accident.

«Nu am vrut pînă acum să vorbesc despre trăirile noastre; acum vreau că toți cei care ne-ați "condamnat" să înțelegeți de ce nu am făcut-o. Sînt lucruri greu de spus și greu de imaginat ptr voi care sînteți părinți. În seară zilei de 20 octombrie 2015 în urmă telefonului primit la oră 19:02, am alergat către spitalul Universitar. Cel care ne-a anunțat de accident repetă "nu pot să cred că s-a întîmplat asta" nu pot să cred... Soțul meu și-a îmbrăcat un trening peste pijama și a plecat către spital... eu m-am blocat nu reușeam să mă îmbrac... eram... paralizată... I-am spus să alerge soțului meu... "am să ajung cu un taxi nu mă aștepta... du-te lîngă băiat". Am ieșit în stradă căutînd un taxi... greu de găsit... afară plouă torențial. Am pornit către zonă Unirii spunînd rugăciuni pentru viața copilului meu. Nu îmi păsa că oamenii se opreau și mă priveau că pe un om debusolat nu-mi păsa... decît de el, de copilul meu, implorăm Divinitatea că el să fie bine. În momentul în care an intrat în spitalul Universitar am avut impresia că toată lumea mă cunoaște. Cel de la intrare a întrebat "Sînteți mamă polițistului accidentat? Mi-a arăt ușăa unde copilul meu era resuscitat. Am intrat și acolo am găsit un copil, copilul meu coplet desfigurat, cu gîtul retezat; cu chipul plin de sînge, pardoseală era plină de sînge; m-am prăbușit la picioarele lui sărutîndu-le și strigindu-l. Încă avea șosetele ude un picioare. M-am trezit ridicată brusc și zguduită de umerii... medicul de gardă plîngea și încerca să mă facă să înțeleg că nu se mai poate face nimic. M-am prăbușit din nou la picioarele copilului meu, implorind și privind oamenii care deși știau că nu se mai poate face nimic pentru el nu vroiau să renunțe. Nu am să uit niciodată cum acei oameni încercau imposibilul, nu am să uit lacrimile care li se inodau sub bărbă...