Andreea Marin, șocată și revoltată de cazul de la Caracal: „Sentimente care nu mă onorează m-au traversat”
Publicat pe 03.08.2019 la 11:45 Actualizat pe 03.08.2019 la 13:25
Stupoare, durere și revoltă. Sunt principalele emoții care îi încearcă pe toți cei care asistă, înmărmuriți, la unul dintre cele mai șocante cazuri din România. Indiferent de statut social, multe persoane și-au exprimat indignarea și șocul față de ororile de la Caracal.
Galerie (3)
Andreea Marin, șocată și revoltată de cazul de la Caracal1
Arhivă
Stupoare, durere și revoltă. Sunt principalele emoții care îi încearcă pe toți cei care asistă, înmărmuriți, la unul dintre cele mai șocante cazuri din România. Indiferent de statut social, multe persoane și-au exprimat indignarea și șocul față de ororile de la Caracal.
Andreea Marin, care a fost plecată timp de câteva zile, a aflat mai târziu de ororile care s-au întâmplat la Caracal. La rândul ei părinte, a fost profund afectată de cele întâmplate, postând un mesaj tulburător și emoționant.
„Când s-a întâmplat acest caz, nu eram în țară și îmi impusesem, timp de 3 zile, să mă rup de știri, de realitatea de zi cu zi cât mai mult posibil, pentru a-i dărui timpul și atenția mea copilului meu, pentru care plecasem într-o incursiune rară, demult visată și planificată. M-am întors noaptea acasă și a două zi în zori m-am pregătit să plec spre Timișoara, cu treabă, de unde din nou seara mă întorceam spre București. Așa că am citit mult mai târziu această istorie dureroasă de mai jos, după ce am aflat-o din vorbele celor apropiați.
Articolul continuă după recomandări
Revoltă interioară, identificarea cu durerea părinților, fiind și eu părinte, mi-au adus nopți nedormite și un blocaj, pe care eu rar l-am trăit. Am fost incapabilă să formulez o opinie coerentă, știind că ea e umbrită de un acut sentiment de... întuneric, că să folosesc un termen decent. Nu aș vrea să spun câte scenarii dezarmante îi trec unui părinte prin minte, când fără să vrea se gândește la situații prin care ar putea trece propriul copil. Ce dorința aprinsă de a întoarce lumea noastră cu susul în jos. Sentimente care nu mă onorează m-au traversat: furtună interioară, răzbunare ținută în frâu ce oricum nu ar fi adus nimic bun, tot ce e mai sumbru, pur și simplu, da, recunosc!
Suntem sătui de incompetenți, de scuze și de legi care permit mizeriei umane să se ascundă după ele, atunci când nu își fac treaba până la capăt sau cum ar trebui. De indolenți, de oameni fără suflete, de "șefi" la capătul celălalt al firului unde ar trebuie să se afle cei demni de a găși soluții și a-ti dărui speranța și încredere. Un sistem în care nu treci de portar fiindcă se simte stăpân pe poarta în spatele căreia doarme, nicidecum nu păzește, un sistem în care "meșterul" se crede "specialist" sau "maestru" chiar și când strică, în loc să repare, un sistem în care criminalul își alege ora convenabilă să atace, căci știe că nu e nimeni care să se deranjeze pentru el până la 6 dimineață. Suntem sătui să plecăm capul și să ne fie frică să ieșim pe stradă. Să spunem "săru'mâna" pentru prea puțin prost crescuților și incompetenților.
Suntem sătui să ne mințim că e pace, când legea supraviețuirii e mai perfidă uneori decât pe timp de război.
Suntem sătui să nu ne simțim în siguranță la noi acasă. Și să știm că există și oameni buni în țara asta, care însă nu au șansa pe care o merită, de cele mai multe ori, să decidă ce e bun și sănătos pentru noi. Nu au susținere, alianțe cu cine trebuie sau nu pleacă destul capul și nu promit ce trebuie.
Pun o întrebare: acestor "persoane" ce se aflau la celălalt capăt al firului când această fetiță înspăimântată a sunat cerând ajutor, probabil părinți și ei, le e bine în propria piele, știind la ce a condus indiferența și lipsa lor de omenie, pur și simplu? Cum au fost sancționați, pentru că au "ținut linia ocupată" fără niciun rost? Cum se mai privesc în oglindă si in ochii celor din jur?!”, a scris Andreea Marin.
