Carmen de la Sălciua, fotografie emoționantă cu bunica ei. ''M-ai învățat ce-i modestia și să cred în Dumnezeu''
Publicat pe 18.08.2019 la 22:15 Actualizat pe 18.08.2019 la 22:44
Carmen de la Sălciua face ce face și a reușit să-și impresioneze fanii cu o fotografie de suflet în care le-o prezintă pe una dintre cele mai importante persoane din viața sa: bunica ei.
Galerie (3)
Carmen de la Sălciua, fotografie emoționantă cu bunica ei. ''M-ai învățat ce-i modestia și să cred în Dumnezeu''
Adaugă-ne ca sursă preferată în GoogleCarmen de la Sălciua face ce face și a reușit să-și impresioneze fanii cu o fotografie de suflet în care le-o prezintă pe una dintre cele mai importante persoane din viața sa: bunica ei.
Carmen de la Sălciua este foarte atașată de familie și știe că nu ar fi putut ajunge în punctul în care este astăzi dacă nu i-ar fi avut aproape pe oamenii dragi sufletului ei, dintre aceștia făcând parte și bunica sa.
Carmen de la Sălciua, în vizită la bunica ei
Articolul continuă după recomandări
Chiar dacă este ocupată cu spectacolele și cântările pe care le are, atunci când este liberă, Carmen de la Sălciua vrea să petreacă cât mai mult timp alături de familie. Așa s-a întâmplat și zilele trecute, când artista a mers să-și viziteze bunica. După ce a petrecut o bună perioadă de timp alături de ea, artista a reușit să-și emoționeze fanii cu o imagine postată pe rețelele sociale de la plecarea din casa bunicii.
Carmen de la Sălciua și-a pozat bătrâna în oglinda retrovizoare, în timp ce aceasta stătea la poartă și își lua la revedere de la nepoata ei. În plus, nu doar imaginea cu bătrânica i-a uimit pe fani, ci și versurile unei balade pe care Carmen de la Sălciua i-a dedicat-o bunicii sale.
Carmen de la Sălciua a ținut să transmită prin acele versuri dragostea și recunoștința pe care i le poartă bunicii sale, care a susținut-o și a ajutat-o cum a putut ea mai bine.
Carmen de la Sălciua, poezie de suflet pentru bunica sa
''Dacă-i mai ai, atunci aleargă
Acasă, să-i mai vezi zâmbind
C-o să ai timp o viața-ntreagă
Apoi, ca să îi vezi dormind.
Nu uit cum noi odinioară
Ne mai țineam în brate strâns
Când am spus ”mama “prima oară
Ai fost acolo și ai plâns.
M-ai învățat ce-i modestia
Și cum pe toți sa-i respect eu,
Că om mă face hărnicia
Mi-ai spus să cred în Dumnezeu.
Am să-mi aduc mereu aminte,
Că nimeni nu gătea ca tine,
Și că-i certai pe-ai mei “țin minte”
Pentru că ma certau pe mine .
Dar toate astea-au fost odată,
Azi praf pe cartea cu povești
Dacă-aș putea măcar o dată
Să mai adorm când le citești!
BUNICA❤️''
