Cătălin Botezatu, despre cea mai grea suferinţă! "De un Crăciun, am stat plângând în pumni"

Bote consideră că cea mai grea durere sufletească o poţi avea atunci când suferi din iubire, dar şi când ai probleme de sănătate. În viaţă cel mai important este să te menţii pe linia de plutire, iar asta poţi reuşi prin propria gândire. "Dacă nu ai sănătate, nu ai nimic. Apoi, din punctul meu de vedere, a doua suferință este când suferi din dragoste, pentru că asta este ordinea la mine: să fii sănătos, să iubești, să oferi iubire, să te simți iubit. Cu restul te obișnuiești, pentru restul poți să faci ceva ca să obții, dar sănătate și iubire e greu să dobândești.", a completat designer-ul. Perioada care l-a marcat mai mult ca niciodată pe artist a fost cea în care a trebuit să stea în detenţie, reprezentând unul dintre cele mai negre momente pe care acesta a fost nevoit să le trăiască. Cu toate că nu a durat prea mult, durerea şi chinul prin care a trebuit să treacă sunt mereu prezente în mintea lui Cătălin. "În perioada aia, care nu a fost foarte lungă, dar care mie mi se pare o viață paralelă pe care am trăit-o în viața asta, au fost multe lucruri care m-au marcat și, de multe ori, când văd filme legate de detenție mi-aduc aminte de închisoarea de maximă siguranță din Cremona, mi-aduc aminte de ce nenorociri se petreceau acolo. Am avut mare noroc că le-am evitat.", povesteşte el.

Sărbătorile de Crăciun au un gust oarecum amar pentru celebrul designer, poveştile din detenţie legate de cea mai frumoasă perioadă din an fiind unele horror pentru Cătălin. Drept urmare a celor întâmplate, artistul simte mereu nevoia să fie înconjurat de cei dragi în această perioadă şi să-i ajute cât de mult poate pe cei care nu-şi permit să aibă sărbătorile ca la carte. "Tot timpul am o stare confuză în preajma acestei sărbători, simt nevoia să ajut mai mult ca oricând, să mă duc prin cătunuri, unde dorm oamenii străzii, în cămine de bătrâni, peste tot dacă se poate, să stau cu oameni năpăstuiți. Pentru că eu, de un Crăciun, am stat plângând în pumni, într-o celulă la subsol. Rămân niște sechele pe viață, aș zice.", a încheiat Cătălin.