"Eram într-o seară în mașina, eu conduceam, ea era în dreapta mea. Mă cuprinsese o mare tristețe așa din senin și deși nu mai era soare afară păstrasem ochelarii de soare pentru a o ascunde.

Ruxandra mi-a luat mâna și mi-a zis “ Mama, vrei când ajungem acasă să te las să te relaxezi și să te uiți la serialul tău?” Apoi m-a întrebat de două ori dacă sunt bine. I-am spus că sunt bine, dar simțeam cum sentimentele mă copleșesc, că nu pot să mai rezist și mai era mult până ajungeam acasă, unde m-aș fi putut ascunde mai bine.

Așa că am mărturisit, i-am zis că sunt tristă, că vor mai fi zile când voi fi tristă, că este normal să fie așa. I-am spus că apreciez îngrijorarea ei și mă ajută foarte mult, însă nu este treaba ei să remedieze lucrurile. Am asigurat-o că o iubesc enorm.

Când am ajuns acasă, Ruxandra a dus punga cu gunoi la tomberon, a dat de mâncare la câini și la pisici. Nu pot să zic că nu mă ajuta și înainte însă doar cu multe negocieri și insistențe din partea mea. Acum a venit totul de la ea. Această despărțire, care durează de un an de zile a venit la pachet cu multe transformări pentru mine și am încercat să nu le simtă și Ruxandra.

Însă sunt extrem de fericită să o văd pe Ruxi cum se apropie de mine cu compasiune, cum mă ajută, cum devine mai responsabilă și mult mai atentă la ceea ce se întâmpla în jurul ei​", a scris Ioana Ginghină.