Povestea de dragoste dintre Amza Pellea si soția lui, Domnica Mihaela Policrat

1983 a fost primul an în care Domnica nu și-a mai serbat ziua de naștere. În acel an, pe data de 14 Decembrie, exact de ziua ei, Domnica și-a înmormântat soțul. De atunci fiecare 14 Decembrie era prilej de comemorare a mult iubitului ei soț, nicidecum prilej de sărbătoare în familia Pellea. 20 de ani mai târziu în anul 2003, se stingea din viață și femeia despre care înainte să moară Amza Pella recunoștea: ”Fără asta mică nu eram nimeni”.

Ce a declarat Oana Pellea despre mama si tatăl ei

În fiecare an, pe 13 Septembrie, Oana Pellea își aduce aminte cu drag de povestea de iubire dintre mama și tatăl ei.

”13 septembrie. Ziua logodnei lor. Multe emoţii si multă, multă, multă iubire! Amza s-a dus cu trupa de actori la Craiova, cu Rautchi, cu Cozorici, la ştrand. Şi a apărut Domnica, o superbitate de femeie, cu ochii verzi, foarte sportivă, fusese şi campioană la gimnastică, la juniori. Făcea o gramadă de nebunii. Mergea în picioare pe motocicletă, dansa Roke’n Roll extraordinar!

Şi Amza când a vazut-o a zis «Mamă, ce frumuseţe!»

Dar toată lumea i-a spus să stea liniştit, că nu era de nasul lui.

Dar ce-a făcut la ştrand cu Domnica?

S-a aruncat după ea în bazin. Spre surprinderea colegilor săi, care ştiau că Amza nu învăţase să înoate.

Era când pe fundul bazinului, când la suprafaţă, dar tot încerca să-i vorbească Domnicăi. Iar ea nu-l băga în seamă.

Amza era doar unul din miliardele de băieţi care-i făceau curte.

După ce a scăpat cu viaţă din bazin, i-a dat întâlnire, în aceeaşi seară, în parcul mare din Craiova.

Mama s-a dus acasă şi nici nu-i trecea prin cap să se ducă la întâlnire. Dar… destinul! Cu zece minute mai înainte de ora fixată de Amza, Domnica s-a îmbrăcat şi a plecat în parc.

Şi dusă a fost!

Pană-n zori.

Ca să ajungă în parc, trebuia să treacă prin cimitir.

A sosit la locul stabilit şi a aşteptat. Trece o jumătate de oră, mai trece o oră, şi încă una, iar Amza tot nu apare…

Domnica era o puştoaică cuminte, nu întârziase niciodată acasă. Dar i-a fost frică să treacă din nou prin cimitir, să se întoarcă din nou la ai ei. Cum era genială şi sportivă, a găsit soluţia, s-a suit într-un copac, ca să fie la adăpost. La ora 23:30, pe alea parcului, foarte melancolic şi singuratic, cine-mi venea cu mâinile în buzunar? Amza! Care nu spera s-o mai găsească pe Domnica, aşa că trecea artistic pe acolo, fluierând «Je suis seul ce soir…»

Domnica nici nu ştia cum îl cheamă şi, din copac, i-a făcut: «Pâs-Pâs!» Lui i s-a părut ceva incredibil. Cred şi eu! Să găseşti o fată superbă într-un copac…

A ajutat-o să coboare şi i-a recitat din Minulescu «Şi ai să mă uiţi, căci şi uitarea e scrisă-n legile omeneşti».

Cu asta a cucerit-o. Pe Podul din Parcul Bibescu a sărutat-o şi a condus-o acasă.

Doamna şi domnul Policrat tremurau de groază, că fata lor nu se întorsese până la două noaptea.

Iar Amza n-a fost erou că le-a adus fata?

N-a fost deloc erou, pentru că în curte, i-a sărutat mâna, tot artistic, iar Domnica s-a emoţionat îngrozitor, a uitat că are de trecut un prag şi a căzut. S-a julit pe genunchi, şi-a rupt rochia şi a intrat în casă plină de sânge, toată ciufulită şi disperată, plângând în hohote în faţa familiei Policrat.

Părinţii au întrebat-o ce i s-a întâmplat. Iar ea, în hohote de plâns, atât a spus «M-am în-dră-gos-tiiit».

Ce întâlnire!

Dar aşa a fost toată viaţa lor. Au trăit una dintre cele mai frumoase poveşti de iubire.

A fost mai mult decât o iubire: a fost şi o prietenie extraordinară.

S-au logodit la Craiova, pe 13 septembrie 1958, şi s-au unit în faţa Domnului în 28 septembrie, tot la Craiova”, a fost declarația Oanei Pellea.

Amza Pellea și Domnica Policrat au trăit una dintre cele mai frumoase povești de dragoste și chiar dacă ”și uitarea e scrisă în legile omenești” Domnica nu l-a uitat până în ziua când s-a stins.