Povestea fabuloasă a Nadiei Comăneci. Cum a păcălit mortea de două ori, a luat primul 10 din istoria Olimpiadelor, apoi a fugit din România de frica regimului Ceaușescu!

Despre Nadia Comăneci se spune că a devenit gimnastă prin simplul fapt că era foarte neastâmpărată în copilărie și nu putea să stea cuminte nicio secundă. Ea să născut pe data de 12 noimebrie 1961, la Onești, într-o familie cu oameni simpli. Gheorghe și Ștefania, părinții acesteia, și-au dorit-o extrem de tare, însă ea s-a născut cu o malformație, iar medicii au spus că dacă va scăpa cu viață, cu siguranță va rămâne cu un handicap mintal.

În acel moment, bunica ei maternă a vrut să demonstreze că Dumnezeu e mai presus de toate și a luat-o în brațe, apoi a dus-o într-o duminică la biserică, unde a trecut-o de trei ori pragul acesteia cu ea în brațe.

„La scurt timp, malformația a dispărut ca prin minune”, povestea Nadia în cartea sa, „Scrisori către o tânără gimnastă”, unde a mai adăugat și faptul că „Viața mea este mult mai complexă decât o listă de eșecuri și împliniri”.

La o săptămână după ce părinții ei au dus-o acasă, aceștia au decis să meargă într-o vizită la bunici. La un moment dat, bunicul ei a luat-o în brațe să o alinte, iar chiar în acel moment s-a prăbușit tavanul casei. Și de această dată a fost salvată, căci dacă rămânea în pătuțul ei, aceasta nu ar mai fi putut fi salvată.

Gimnasta care a luat primul 10 din istoria Olimpiadelor

Despre Nadia Comăneci se spune că după ce sărbătorit primul an de viață, ea s-a transformat într-un „terorist”, asta pentru că se bătea mereu cu băieții și nu avea stare să stea jos nici măcar o secundă. Nici când a ajuns la grădiniță nu s-a cumințit, însă la vârsta de trei ani l-a cunoscut pe Marcel Duncan, cel care a observat că micuța are un talent fantastic în gimnastică, chiar dacă ea se afla încă pe băncile grupei mici.

„Scotea tot praful din perne și a reușit să rupă canapeaua încercând să stea în cap”, povestea mama Nadiei într-un interviu. La sfatul lui Marcel Duncan, viața celei mici s-a schimbat complet, astfel că la vârsta de șase ani a intrat pentru prima dată în sala de gimnastică de la Onești.

„Când a intrat în sala de la Onești, am știut că este specială. Se detașa de toate celelalte fete, avea o ușurință incredibilă în tot ceea ce făcea. Bela și Martha au știut să-i biciuiască talentul, pentru că gimnastelor talentate le iese totul mai repede și tind să nu facă atât de multe repetări pe cât e nevoie”, povestea Anca Grigoraș, colegă de echipă cu Nadia Comăneci.

La vârsta de 9 ani, aceasta a mers la primele concursuri unde. Deși se aștepta să fie totul perfect, Nadia Comăneci a avut parte de o traedie, astfel că s-a lovit pentru prima dată cu capul de sus. Ea a căzut de pe bârnă și a fost extrem de dezamăgită de rezultatul pe care l-a avut.

„Trebuie să înveți să pierzi cu demnitate înainte de a deveni o mare campioană. Trebuie să studiezi greșelile pe care le faci şi apoi să nu le mai faci. E singura cale spre a deveni campioană”, i-a spus Bela, iar în acel moment Nadia Comăneci a început să ia caiețelul și să noteze tot, încercând apoi să lucreze și mai mult pentru a nu mai repeta greșelile. Cu toate că este o gimnastă desvârșită de mulți ani, ea are acest obicei și acum, la sala sa de gimnastică din America, unde notează și iar notează.

Copilăria gimnastei s-a petrecut doar între cei patru pereți ai sălii de gimnastică, unde ea lucra câte opt ore pe zi. „Mi-am păstrat amintirile în podul minții, astfel încât să-mi pot continua viața neîngreunată de trecut. Voi păstra unele secrete pentru că fie sunt comori personale, fie sunt prea dureroase pentru a mi le aminti”, mai spune Nadia în cartea sa autobiografică.

După ce a devenit campioana României, Nadia Comăneci a pornit prin visul de a cuceri lumea. Primul pas l-a făcut la Campionatele Europene de la Skien, unde a făcut o adevărată senzație în anul 1975. Ei bine, la Jocurile Olimpice de la Montreal din anul 1976 a fost total altceva, căci aici a primit prima notă de 10 din istoria Olimpiadei. La finalul olimpiadei a plecat acasă cu șase note maxime, trei medalii de aur, una de argint și una de bronz.

Înainte de a ajunge la Montreal, gimnasta a mai participat și la Cupa Americii, unde a câștigat aurul la individual compus și a fost pusă pe podium și cu un alt băiat blond. Băiatul de pe podium era Bart și pe atunci avea 18 ani. Un fotograf l-a rugat pe Bart să-i dea un sărut pe obraz Nadiei Comăneci, pentru o fotografie care urma să apară în New York Times. 20 de ani mai târziu, cei doi s-au căsătorit.

Spotriva a fugit din România de frica regimului Ceaușescu

După fuga de regimul „Ceaușescu” a antrenorilor, regimul comunist a luat-o în vizor și pe Nadia Comăneci, iar de teama de a nu fugi și ea, frica a început să o urmărească și să o persecute. Gimnasta era ascultată și urmărită la fiecare pas și i s-a spus direct că nu va mai avea voie să părăsească țara. S-a retras din gimnastică și a rămas să antreneze tinere speranțe ale acestui sport, până în luna noiembrie a anului 1989. La un moment dat, ea s-a urcat în trenul de Budapesta și a încercat să fugă din România. A reușit să treacă frontiera, vameșii maghiari fiind impresionați de numele ei și ajutând-o să ajungă în Austria. De aici a zburat direct în America, împreună cu Constantin Panait, cel care a ajutat-o în toată această călătorie frauduloasă. După ce a ajuns în America, ea a mai avut puterea doar să spună că e fericită.

Băiatul blond care o sărutase în urmă cu 13 ani a zărit-o la televizor și a vrut să o reîntâlnească. Nu mai era aceeași Nadia Comăneci pe care o știa el, însă cu prietenia lui a reușit să o ajute să-și depășească temerile și fricile. În 1994, chiar pe data de 12 noiembrie, de ziua ei de naștere, Bart a cerut-o în căsătorie pe gimnastă la Amsterdam, iar aceasta a acceptat. În anul 1996, la Bucureşti, cei doi s-au căsătorit.

În anul 2006 l-a născut pe Dylan, fiul lor. În prezent, la aproape 60 de ani, viața Nadiei Comăneci este în continuare una foarte plină, asta pentru că ea participă la tot felul de evenimente în calitate de invitat de onoare, are grijă de fundația ei cu ajutorul căreia ajută copii din medii defavorizate să răzbată în lumea sportului, conduce academia de gimnastică de la Oklahoma și acceptă cu mândrie titlurile oferite pentru întreaga sa activitate.

„Nu regret şi nu aş schimba nimic din ce mi s-a întâmplat în viață. Dacă unești punctele, iese persoana care sunt eu astăzi”, a mărturisit gimnasta Nadia Comăneci.

Citește și: Mesajul Nadiei Comăneci pentru David Popovici: "Cu siguranță ne vedem la Paris 2024..." / VIDEO