Sofia Vicoveanca, amintiri dureroase din perioada Crăciunului: „Îmi făceam singură brad”
Publicat pe 21.12.2019 la 22:27 Actualizat pe 21.12.2019 la 22:43
Sofia Vicoveanca este una dintre cele mai iubite soliste de muzică populară din țară. Deși la fiecare eveniment are mereu zâmbetul pe buze și emană energie pozitivă prin tot ceea ce face, viața cântăreței nu a fost întotdeauna atât de frumoasă. Interpreta a avut o copilărie nefericită, mai ales în perioada Sărbătorilor de iarnă.
Sofia Vicoveanca este una dintre cele mai iubite soliste de muzică populară din țară. Deși la fiecare eveniment are mereu zâmbetul pe buze și emană energie pozitivă prin tot ceea ce face, viața cântăreței nu a fost întotdeauna atât de frumoasă. Interpreta a avut o copilărie nefericită, mai ales în perioada Sărbătorilor de iarnă.
În timp ce alți copii așteptau cu nerăbdare Crăciunul pentru a vedea ce le-a adus Moșul, înconjurați de cei mai dragi oameni, pentru Sofia Vicoveanca această Sărbătoare nu reprezenta un motiv de bucurie. Din contră, artista are niște amintiri atât de triste, pe care nu ar vrea să le mai trăiască niciodată.
Pe vremea în care era doar o fetiță, Sofia Vicoveanca a trecut prin momente foarte grele. Refugiată și cu tatăl închis, solista era nevoită să-și facă singură bradul de Crăciun. Sau măcar să improvizeze unul. Pe când alți copii primeau cadouri mult visate, cântăreața era nevoită să se mulțumească cu puțin din cauza neajunsurilor.
”Nu vreau să-mi mai amintesc, pentru că am fost refugiată şi am avut Crăciun trist, fără tatăl meu, care a fost închis. Îmi făceam singură un brad care, de fapt, era o crenguţă de brad pe care o împodobeam cu hârtie creponată. Nu primeam mare lucru. Mai mergeam la colindat, dar fără muncă nu faci nimic în viaţă. Nu se poate, trebuie să munceşti ca să ai de toate”, a mărturisit Sofia Vicoveanca pentru Click!.
Sofia Vicoveanca a început să muncească de la o vârstă foarte fragedă. La 7 ani, în vreme ce alții copii se jucau, artista își câștiga proprii săi bani. A ajuns o femeie puternică datorită mamei sale care a învățat-o cum să se ambiționeze și să treacă peste orice problemă.
„Părinţii au avut o situaţie materială foarte bună până au venit evenimentele. Atunci, mama a îngropat toată averea şi ne-am refugiat la o mătuşă, la Vicopol, în speranţa că ne vom întoarce. La 7 ani munceam pe bani. Mama mea a fost o luptătoare. Orice ar fi durut-o fizic nu spunea «vai». Iar dacă spunea un «of», atunci era foarte grav. După ce a venit tata din prizonierat am început să ne înjghebăm un culcuş al nostru, o căsuţă. Tata era muncitor la Fabrica de cherestea din Vicov, de unde a primit un lot pentru casă şi am început construcţia. Apăruse pe lume fratele Ionică, apoi şi Costică, şi mama trebuia să rămână acasă cu ei. La tencuială era nevoie de multă apă. Era clar că eu eram aceea care asigura... «izvorul». Aveam două găleţi imense cu care căram apa de la fântâna fabricii şi cu care urcam un deluşor destul de abrupt. Aveam 10-11 ani, iar dacă din întâmplare mai vărsam din ele, tata mă făcea cu ou şi cu oţet, că-s adormită. Nu mai spun de bătăturile din palmă”, a spus celebra cântăreață pentru Revista “Taifasuri”.