Terapeutul vedetelor, poveste de viață halucinantă! Îşi păzea tatăl să nu se sinucidă, mama vitregă o înţepa cu acul şi îi ardea hainele! Dezvăluiri incredibile, în premieră
De Denisa Biță.
Publicat pe 13.01.2026 la 22:00
Actualizat pe 13.01.2026 la 22:10
Cerasela Rogen face dezvăluiri nemaifăcute! Terapeutul vedetelor are o poveste de viață halucinantă. Coach-ul ne-a mărturisit calvarul prin care a trecut, dar și cum a reușit să se ridice de fiecare dată. Cerasela Rogen, de la victimă fără speranțe, la femeia de succes de astăzi.
- Cerasela Rogen, dezvăluiri nemaifăcute
- Poveste de viață halucinantă
Astăzi este un coach de succes, ajută mii de oameni, de la vedete la oameni simpli, se bucură de notorietate pe nișa sa și își permite să trăiască o viață decentă, însă viața Ceraselei Rogen nu a fost întotdeauna așa. Terapeutul a făcut dezvăluiri halucinante. Cum a reușit să se ridice atunci când totul părea pierdut!
Terapeutul vedetelor, o poveste de viață halucinantă
Cerasela Rogen face mărturisiri emoționante despre viața grea prin care a trecut! Părăsită de mamă la o vârstă fragedă, terapeuta a fost nevoită să se descurce singură. Cum a arătat viața Ceraselei Rogen în copilărie.
Cerasela Rogen: În prima mare parte, jumătate din viața mea, am crezut că sunt o victimă a circumstanțelor, a faptului că mama mea m-a părăsit și nu m-a luat cu ea atunci când a plecat după altcineva. Am simțit că viața s-a terminat și aveam doar 11 ani. Și la 11 ani a trebuit să îmi gătesc singură și am gătit un pui cu etichetă pe el, că nu știam cum să fac de mâncare. Era să dau foc la casă, că într-o pauză la școală am venit să îmi calc o fustă, neștiind, că așa am dat fierul pe masa de călcat, culcat. Iartă-mă că te întrerup. Mama a plecat fără a da niciun semn, la 11 ani. Eram la bunica și mi-a zis că ea o să plece de acasă, dar că o să vină să mă viziteze și că nu mă lasă. Eu n-am înțeles bine ce înseamnă lucrul ăsta. Ea a plecat cu prietenul cel mai bun al lui tata. El i-a spus așa: Eu am un copil mic de 2 ani și aș vrea să creștem împreună ca și copilul nostru, nu pot să-l las, că-l iubesc foarte mult. Fică-ta e mare, are 10 ani, las-o la taică-su. Și mama a zis ok. Și pentru că era prietenul lui tata, cel mai bun, au plecat în alt oraș, la 250 de kilometri de locul de unde mă aflam eu. Adică nu mai aveam acces fizic la mama. Și un an, doi, un an și ceva am fost doar eu cu tata. Tata voia să se sinucidă. Și a plecat, iar eu am rămas cu tata, care venea de la muncă și se punea în pat și spunea: vreau să mor. Eu aveam 12 ani și mă gândeam cum să îmi salvez tata, să nu se sinucidă. Ceea ce n-am mai vorbit niciodată în niciun interviu. Pentru că mi-a fost foarte greu să trec peste lucrul ăsta și acolo, cu veselia mea, cu copilăria mea, cu ce am putut eu, am spus: tată, o să fie bine, o să cunoști pe altcineva, o să vezi.
Deși nu credea că poate fi mai rău, adevăratul calvar a venit abia atunci când tatăl Ceraselei Rogen s-a recăsătorit.
Cerasela Rogen: Mama trecea, îmi aducea ceva și pleca. Povesteam tristețuri, în care îmi imaginam o mamă bună care n-a putut să stea lângă mine. Eu nu am vrut legătura cu ea, deși o iubeam și o uram în același timp. Problema a fost că peste 2-3 ani tatăl meu s-a recăsătorit, s-a mutat în București cu mine cu tot și s-a recăsătorit. Atunci a început calvarul adevărat. Dacă până atunci a fost dificil, că nu știam cum să mă descurc singură și nu numai, pe vremea aceea era rușine, asta era mintea mea atunci, ca părinții să fie divorțați, n-am spus la școală. De 8 Martie ne puneau să scriem scrisorele pentru mamă și eu trebuia să le scriu și să le arunc în toaletă, plângând. Adică nu era atât de simplu. Și apoi a început adevăratul calvar care, crede-mă, m-a pregătit să fiu coach-ul minunat care sunt astăzi, pentru că, înțelegând lucrurile din altă perspectivă, m-a pregătit foarte tare să plec de foarte jos, ca să înțeleg durerea oamenilor.
Am fost curioși să aflăm dacă Cerasela Rogen a înțeles vreodată răutățile pe care mama vitregă i le făcea. Ei bine, se pare că viața grea din trecut a acesteia a făcut-o pe femeie să se poarte așa cu coach-ul.
Cerasela Rogen: Le-am înțeles acum mulți ani, dintr-o scrisoare trimisă de ea tatălui meu, când l-a părăsit, după ce el s-a îmbolnăvit, doar că l-a părăsit după ce a vândut apartamentul pe care eu îl cumpărasem de la stat pentru ei, dar era pe numele lor. Eu n-am știut că ea l-a obligat pe el să-l vândă. Ea a luat banii și a fugit. Și l-a lăsat bolnav la bunici. Ea avea un copil, copilul l-a dat surorii sale în grijă. Acest copil provenea dintr-un viol și se ura cumva pe ea și proiecta toate aceste lucruri pe mine. Iar fiica ei venea în vizită și știa că e nepoata ei, o chema tot timpul pe la noi și fura cerceii mei de aur sau lucruri pe care le aveam și i le dădea ei sau îmi ardea lucrurile cu acid, pe care nu putea să le ia. Da, puneam lucrurile pe mine și se destrămau. Și nu unul. Majoritatea.
Deși căsătoria ar fi trebuit să fie scăparea ei, Cerasela Rogen „a sărit din lac în puț”.
Cerasela Rogen: Da, și apoi m-am căsătorit, am atras cumva un soț cu un comportament care să mă ajute să mă trezesc. Fără acel comportament n-aș fi fost ce sunt astăzi. Adică îmi apăsa pe niște dureri și pe niște lucruri în care nu mă validam și îmi arăta că nu mă validez și nu mă valida nici el. A fost un moment în care am simțit că sunt foarte diferită și că tot ce îmi spune, aveam sindromul impostorului. Simțeam că n-am nicio valoare, că nu pot de nimic, că tot ce văd bun la mine la alții nu-i adevărat. Dar am stat foarte mult timp, am stat 24 de ani împreună, pentru că el e un tată extraordinar, extraordinar. Și la un moment dat, a fost foarte interesant: am simțit că mor fizic. Asta a fost trezirea și am zis eu că trebuie să fac ceva pentru mine. Ce nu știam atunci, în momentul zero, era că mi se formase un cancer de piele.
Am aflat și care a fost momentul în care Cerasela Rogen a conștientizat greșeala pe care a făcut-o timp de 45 de ani, dar și cum a reușit să-și schimbe viața la 180 de grade.
Cerasela Rogen: Toată viața am fost o victimă. Până la 18 ani am blamat pe toată lumea: pe mama, pe mama vitregă, pe tata, pe soț, prietenele – toată lumea a avut ceva cu mine. Era pentru că și eu am avut energia victimei și atrăgeam agresiunea emoțională. Eu nu știam asta, pentru că orice copil, și în clasa care-i timid, atrage agresorul. Și atunci eu, nefiind sigură pe mine, întotdeauna atrăgeam agresiune emoțională și de la prietene, să mă trădeze, să mă părăsească, să mă trateze altfel. Și eu credeam că problema e la ei. „Uite ce oameni răi și eu ce bună sunt”. Nu, problema era la mine, cu energia mea de victimă, care m-am victimizat toată viața mea. În secunda în care am înțeles acest lucru și nu m-am victimizat, viața mea s-a dus la stele, din punctul meu de vedere. Am început să câștig o grămadă de bani, să fiu fericită, să am libertatea să călătoresc, să mă bucur de copiii mei, să mă bucur și de fostul soț. Suntem foarte buni prieteni, am făcut toate Crăciunurile și Paștele cu copiii și cu tot ce trebuie și este o atmosferă extraordinară. Am relații armonioase cu majoritatea oamenilor. Dar asta a venit cu prețul de a ieși și din rolul de lamentare și a arăta cu degetul către ceilalți. Atâta timp, 45 și ceva de ani, cât am arătat cu degetul către toți, am avut o viață foarte grea și am câștigat foarte puțini bani.
Citește și: Cerasela Rogen, despre cum să ne creăm conștient un an 2026 excepțional! “Trebuie să te programezi”



