Vi-l mai amintiţi pe micuţul Noro, personajul de film care a înduioşat pe toată lumea? Află ce s-a întîmplat cu el!
Publicat pe 28.02.2014 la 17:23 Actualizat pe 02.03.2014 la 00:06
Tedy Necula s-a născut cu un handicap de mişcare, dar şi-a acceptat soarta cu încrederea că, într-o zi, va câştiga bătălia cu destinul şi-şi va rescrie povestea după propriul scenariu. Şi a reuşit! Azi, la douăzeci şi cinci de ani este un regizor apreciat, la început de drum, dar foarte aproape de succesul la care a visat.
Adaugă-ne ca sursă preferată în GoogleTedy Necula s-a născut cu un handicap de mişcare, dar şi-a acceptat soarta cu încrederea că, într-o zi, va câştiga bătălia cu destinul şi-şi va rescrie povestea după propriul scenariu. Şi a reuşit! Azi, la douăzeci şi cinci de ani este un regizor apreciat, la început de drum, dar foarte aproape de succesul la care a visat.
Viaţa lui Tedy Necula ar putea concura cu cel mai bun scenariu de film, creionat, poate chiar de el. Povestea lui, ca de altfel toate poveştile, a început la naştere, însă el a avut parte de un tratament mai special”. A fost scos afară cu forcepusl şi a rămas cu tetrapareză, un handicap de mişcare, care nu-i permitea să-şi coordoneze braţele, picioarele şi nici vorbirea. Cerebral, funcţiona normal, aşa că, ajutat de părinţii lui, a început să lucreze cu un kinetoterapeut şi după ani de muncă şi mii de ore istovitoare, a învăţat şă-şi coordoneze singur mişcările, cu greu, ce-i drept, dar nu s-a dat niciodată bătut. Şi-a creionat un alt dum şi l-a urmat fără nicio abatere, doar cu mici opriri, care n-au depins de voinţa lui, însă nu s-a refugiat sub nicio formă într-un scaun cu rotile şi nici nu l-a luat pe „nu” în braţe, pentru că, aşa cum spunea chiar el, „cine spune că nu poate, are un handicap!”
În 2002 a intrat în contact cu filmul pentru prima dată. Avea doar doisprezece ani. A primit rolul principal în Noro, o peliculă despre integrarea în societate a unui copil cu handicap. Norocel, personajul interpretat de Tedy, era un copil în scaun cu rotile, care lupta să-şi facă părinţii să-l accepte. Aceasta a fost rampa de lansare în lumea care avea să-l adopte, câţiva ani mai târziu, lumea cinematografiei. Încă din liceu, Tedy învăţa să mânuiască trepiedul şi camera de filmat, reuşind să realizeze patru scurtmetraje până la absolvirea liceului, iar în ziua în care a împlinit douăzeci de ani, şi-a făcut cadou lansarea peliculei „Tango”, un documentare despre hip-hop-ul românesc şi despre cultura urbană din România. Între timp, Tedy a absolvit Universitatea Media, a devenit regizor cu acte-n regulă, producător Filmmaking România, speaker motivaţional şi trainer în comunicarea socială şi realizare de film.
Articolul continuă după recomandări
„Filmul este un mijloc de a spune poveşti şi mie-mi place să spun poveşti. Eu, ca om, nu pot să alerg, nu pot să dau un coş la baschet...mie-mi place să spun poveşti. Marele meu noroc a fost că Dumnezeu mi-a lăsat capul întreg. Succesul meu derivă dintr-un noroc şi o şansă de care am vrut să profit din plin”, a spus talentatul regizor.
Au urmat alte două lungmetraje, „Aripi de foc” şi „Învaţă cu atitudine!”, iar acum lucrează la „Coborâm la prima”, primul lung metraj de ficţiune, care-l costă 50.000 de euro, din care trebuie să mai strângă jumătate. „ Am câştigat un singur premiu cu Învaţă cu atitudine, un documentar despre un nou model universitar în România. Eu nu-mi trimit filmele la niciun concurs, pentru că nu fac uns cop din asta. Scopul meu este să mă exprim prin aceste poveşti pe care le expun”, a conchis Tedy Necula.
