Povestea cutremurătoare a Angelei Ciochină este demnă de un scenariu! Cu ochii înlăcrimaţi, artista a rememorat cele mai cumplite clipe din viaţa ei, atunci când, brusc, nu şi-a mai simţit picioarele de la genunchi în jos. Se întâmpla prin 2009. De atunci nu s-a mai ridicat din pat!

Orice vizită pe care o primeşte este ca o mană cerească pentru Angela Ciochină, care de aproape cinci ani n-a mai ieşit din casă pe propriile picioare. Este cumplit, aşa cum mărturiseşte chiar ea. Zi de zi îşi umple timpul cu tot felul de activităţi statice, pe care le poate face din patul care i-a devenit cel mai bun prieten, în ultimii ani. Doar doamna care o îngrijeşte îi mai alină singurătatea, câteva ore pe zi. Chiar şi aşa, Angela găseşte mereu puterea să zămbească şi să creadă într-o nouă şansă pe care viaţa i-o va da cândva. Aşa ne-a primit şi pe noi, plină de viaţă, cu ochii în lacrimi, dar lacrimi de fericire că preţ de câteva zeci de minute are cu cine schimba o vorbă. Nici n-am apucat să ne aşezăm comod, pentru că Angela, mai mult decât entuziasmată, a început să ne arate progresele pe care le-a făcut în ultimul an, timp în care nu ne-am mai văzut. Îşi mişca braţele cu uşurinţă, putea să apuce şi să strângă cu degetele, iar picioarele şi le simţea mai bine ca oricând. Acesta este rezultatul orelor interminabile de kinetoterapie şi de tratamentele la care a fost supus-ă luni întregi în mai multe spitale din Bucureşti. Şi dacă şi-ar fi continuat terapia şi acasă, poate chiar ar fi reuşit să se ridice singură pe propriile picioare.

După ce am văzut progresele Angelei şi ne-am convins că, practic, nu este împiedicată de absolut nimic să se ridice din pat, întrucât îşi simte picioarele foarte bine, nu-i sunt amorţite, ci doar muşchii atrofiaţi, a venit fireasca întrebare: De ce nu se ridică? Răspunsul a venit instant şi foarte ferm: Se va întâmpla când se va simţi pregătită şi va fi complet singură, fără niciun spectator. Fire ambiţioasă, dar şi foarte încăpăţânată, artista vrea să se ridice pe propriile forţe pentru că n-ar suporta un eşec în văzul tuturor, deşi ştie că doar prin muncă şi cu ajutor specializat poate redeveni ce-a fost cândva. În timp ce povesteşte mulţumită despre progresele pe care le-a făcut în ultimul an, privirea Angelei se îndreaptă, fără voia ei, spre fotografiile aşezate la loc de cinste în camera ei, lângă pat şi care îi amintesc de perioada ei de glorie, în care ridica în picioare săli întregi de spectatori şi a adunat mii şi mii de aplauze. I s-au umezit ochii...din nou!


Nici acum, după aproape cinci ani, nu ştie ce s-a întâmplat exact cu ea. Ce s-a întâmplat în acea cumplită zi, când, dintr-o dată, n-a mai putut să meargă. Şi-a tras sufletul şi...şi-a continuat povestea. Era o zi obişnuită. A mers la bancă să retragă nişte bani şi, la un moment dat, a simţit că picioarele nu-i mai funcţionează, refuzau orice comandă. Stătea la coadă la ghişeu şi a cerut un scaun. Credea că i se trage de la oboseală. Din păcate n-a fost aşa. A fost dusă de urgenţă la spital în Bucureşti, apoi la Piatra Neamţ, oraşul său natal. Nu-şi aminteşte mare lucru, pentru că, multă vreme a fost în comă, imediat după nefericita întâmplare. Şi de atunci se chinuie prin spitale, clinici, casă şi invers, doar, doar se va face bine. Progrese a făcut, dar mai este mult până departe!