Ana-Maria Popescu, dezvăluiri BOMBĂ! Campioanele olimpice la spadă, sechestrate în Brazilia! INTERVIU EXCLUSIV!!!

Ana-Maria Popescu: Bună! Dacă îţi spun ce fac, ai avea deja o ştire! (n.r. - Râde!). Făceam un pic de curăţenie, dar e în regulă, putem să stăm de vorbă.

Cum se simte un om atunci când e campion olimpic?

Liber! Serios, se simte liber! Asta e ceea ce simt, în momentul de faţă.

Ai plâns pe podiumul de premiere, iar la întoarcerea în ţară ai avut lacrimi de tristeţe în ochi. De ce a fost nevoie ca un sportiv atât de galonat să plângă?

Pe podium am plâns de emoţie. A fost o zi încărcată de emoţie. Acum, la rece, mă bucur, au fost lacrimi de fericire. Am fost stoarse de emoţie. Îţi spun sincer, în astfel de momente nu ştii cum să reacţionezi. Apoi, la aeroport, am plâns de dor, de dorul de familie. Nu-mi venea să cred că am ajuns acasă. Pentru noi, faptul că am rămas la Rio după ce am încheiat concursul, a fost un chin. Notam fiecare zi pe care o mai aveam de petrecut în Brazilia. Am trecut de la scrimă la matematică, de dorul celor dragi.

În aceste condiţii, de ce a fost nevoie să rămâneţi acolo până la finalul Jocurilor Olimpice?

Te rog să mă crezi, nu ştiu de ce! Când voi avea un răspuns, îl voi face public. Noi am cerut permisiunea de a fi lăsate să ne întoarcem acasă pe cheltuiala noastră. Nu era niciun fel de problemă! Nu a fost posibil şi nu ştiu de ce!

Să revenim la momentele frumoase petrecute la Rio. Cât de mult înseamnă pentru tine această medalie de aur?

Înseamnă totul, pur şi simplu! Am ajuns acolo unde ne-am propus. Am început acest drum acum 15 ani şi am ajuns la capăt cu bine. Am realizat ceea ce ne-am dorit.

După ce lucrurile nu au mers bine la individual, ce te-a motivat în concursul pe echipe?

Lumea nu ştie, dar eşecul mă motivează mai mult decât succesul. În plus, am fost o echipă unită. Am respirat una prin cealaltă, ne-am unit forţele. Ăsta e adevărul!

Înţeleg că sunteţi foarte bune prietene...

Suntem o echipă, cu adevărat! Nu ne bem cafeaua împreună, nu ieşim la shopping, dar în activitatea sportivă da, suntem prietene, suntem unite şi cred că am demonstrat clar acest lucru.

Dacă tot a venit vorba despre fete, te rog să le caracterizeri pe fiecare în parte.

Off... Cu cine să încep? Sper să nu se superă fetele pe mine pentru că dau din casă... Simona Pop e „sufleţel”. Aşa îi şi spun. În plus, sufleţelul echipei e şi contabila noastră. Ştie clasamentele, studiază statistici, pe scurt, nu îi scapă nimic. Simona a calculat inclusiv câte ore am zburat în precedentul sezon competiţional. Dacă vă vine să credeţi, am petrecut 27 de zile în aer. Simona e cea care face legătura dintre echipă şi Divinitate. Da, e o fată credincioasă. Loredana Dinu e psihologul echipei, ea ne motivează. Cu două zile înaintea probei pe echipe, a împânzit pereţii cu bileţele motivaţionale. „Credeţi în voi!” sau „Se poate!”, a scris Loredana. Simona Gherman e pionul principal. Revenirea ei în echipă m-a ajutat foarte mult (n.r. - Simona Gherman a născut o fetiţă în decembrie 2013, iar pentru o perioadă a întrerupt activitatea sportivă). Ţin să îi mulţumesc public!

Pe Ana-Maria Popescu cum o caracterizezi?

Aaaa... (n.r. - Râde!) Eu sunt reaua din echipă. Încă de la juniori mi-am asumat rolul de lider al echipei. Sunt mai dură, nu e niciun secret. Până acum, cel mai mult m-am răţoit la „Sufleţel”. Da, sunt omul rău din această echipă.

Simona Pop a cerut cetăţenia maghiară. Va concura pentru Ungaria?

Nu ştiu nimic despre aşa ceva.

Tu te-ai gândit vreun moment să reprezinţi o altă ţară?

Nu s-a pus şi nu se pune problema de aşa ceva. Nu sunt genul de om care fuge. Pentru mine, nu există această variantă, sub nicio formă. M-am născut aici şi aici îmi voi continua cariera. Am avut posibilitatea să plec în Statele Unite cu bursă, dar am rămas în România!

Ana-Maria, ce ţi-ai propus pentru viitor?

Mi-am propus să fac ceea ce ştiu mai bine. Voi rămâne în sala de scrimă. Până când va veni cineva să mă dea la o parte, asta voi face.

Ce îţi place să faci în timpul liber?

Îmi place să am timp pentru nimic, ca să zic aşa! Să nu fac nimic! Să beau o cafea liniştită, la o terasă, alături de cei dragi.

Ana-Maria, te rog să le transmiţi câteva gânduri fanilor voştri.

Fani? Fani are Madonna, fani au vedetele de la Hollywood, nu noi. Noi facem sport, un sport care nu este prea mediatizat. Dar, da, au existat oameni care au fost alături de noi. Acest lucru a contat enorm! Îţi spun sicer, la Rio am avut un şoc, când am văzut că lumea din sală ţipa pentru noi. A fost fascinant! Un moment unic! Am simţit energia bună transmisă de acasă. Le mulţumesc tuturor acestor oameni!

Ai vreun mesaj pentru cei care v-au criticat?

Sunt convinsă că sunt oameni care nu mă plac, dar criticile mă ajută. Cei care ne-au criticat, cred că s-au pripit. Mă bucur enorm că am reuşit să câştigăm aurul olimpic şi că am demonstrat astfel că avem valoare, că nu am muncit degeaba. Mi-am dorit foarte mult ca delegaţia noastră să se întoarcă acasă cu mai multe medalii, să le aratăm tuturor că nu suntem noi cei care au îngropat sportul românesc. Îţi spun, din tot sufletul, am vrut foarte mult ca sportivii români să câştige mai multe medalii de aur, iar noi, fetele de la scrimă, să fim anonimele cu aur.

Cum crezi că se poate schimba în bine situaţia sportului românesc?

Pe scurt, dacă ne-am plânge mai puţin, cred că am face mai multe lucruri bune.

Ana-Maria, felicitări pentru performanţa de la Rio şi mulţumiri pentru că ne-aţi făcut să ne simţim mândri.

Mulţumesc frumos!

SURSA FOTO: Hepta