Gabi Balint, în lacrimi: ”N-am apucat să-mi iau rămas bun de la ea şi ăsta e un mare regret al meu”
Publicat pe 15.10.2015 la 17:13 Actualizat pe 15.10.2015 la 17:13
Gabi Balint doveşte că nu este doar un fost mare jucătoar de fotbal şi un bun analist al meciurilor. Este un tip erudit, talentat la scris, cu verb şi nuanţă, iar rândurile postate de el pe un cunoscut cont de socializare te pot emoţiona până la lacrimi.
Gabi Balint doveşte că nu este doar un fost mare jucătoar de fotbal şi un bun analist al meciurilor. Este un tip erudit, talentat la scris, cu verb şi nuanţă, iar rândurile postate de el pe un cunoscut cont de socializare te pot emoţiona până la lacrimi.
Într-o zi mohorâtă de toamnă, când timpul pare încremenit în crengile copacilor golaşi, Gabi Balint a apelat la cufărul cu amintiri aducând-o în centrul atenţiei, asemenea unei icoane, pe bunica lui. Iar rândurile postate de Balint la adresa femeii lângă care a crescut de mic copil sunt de-a dreptul tulburătoare şi te vor face cu siguranţă să lăcrimezi, amintindu-ne de bunici, pe care unii dintre noi îi mai vedem doar în poze.
Articolul continuă după recomandări
Aceasta a fost bunica lui Gabi Balint
„Crezi că e o actriţă din filmele cu Charlie Chaplin (filme pe care le-am văzut, le-am revazut şi le voi revedea până vor dispărea complet din faţa televizorului?). Nu. E femeia care a crescut 8 copii. Singură. Cu un soţ nevoit să muncească la 100 de km depărtare pentru câţiva lei pe care îi trimitea acasă. Care, nu erau, oricum, suficienţi. E mama care i-a dat viaţă şi educaţie tatălui meu. E bunica mea! M-a învăţat să hrănesc animalele. Să scot apa din fântână. Să culeg fructele din livadă. Să mătur curtea. Să deschid poarta când veneau gâştele de la baltă. Să curăţ mormintele străbunicilor mei din cimitirul de pe deal... A fost, de fapt, bunica mea. Au rămas doar vederile pe care i le-am trimis din toate colţurile lumii, înşirate pe pereţii din casa în care a trăit, a muncit şi apoi s-a dus să se odihnească în cimitirul de pe deal. Ea nu mai e să le citească, să le recitească şi să le arate tuturor sătenilor cu mândrie în glas: "Nepotul meu mi le-a trimis. Joacă la Steaua şi pleacă în toate ţările străine". Aşa a văzut ea ţările străine. Prin ochii mei. Mai venea la noi, la Sîngeorz-Băi, să faca o baie în cadă, în sâmbata când primeam apă calda. 2 ore de apă calda! Şi atunci, stătea puţin şi pleca grăbită acasă de grija animalelor din curte. Bivoliţe, oi, porci, găini, gâşte, curci, iepuri, pisici, câini şi bineînţeles cocoşul cel rău care îmi sărea mie în spate. Dacă închid ochii, le-aud şi azi, gălăgioase, cum mişună în grajdul şi curtea din faţa casei. N-am apucat să-mi iau rămas bun de la ea şi ăsta e un mare regret al meu. Totuşi, în sufletul meu ea trăieşte la fel ca întotdeauna. Aceeaşi fiintă simplă, bună, veselă, harnică, ordonată, îngrijită şi frumoasă. Nu-i aşa c-a fost cea mai frumoasă?", a scris Balint.
Citeşte şi:
