Gigi Becali, dezvăluiri cutremurătoare înainte de a fi eliberat: "În temniţă, mi-am plâns păcatele!"

Urmărește SpyNews pe Discover

Tribunalul Constanţa va decide pe 31 martie definitiv şi irevocabil dacă latifundiarul din Pipera va fi eliberat condiţionat. Gigi Becali a dezvăluit prin intermediul unui apropiat de ce nu ar mai fi niciun motiv să stea după gratii, acolo unde el spune că s-a izbăvit de păcate prin rugăciuni.

Becali aşteaptă cu sufletul la gură până când va fi eliberat. Becali aşteaptă ziua de 31 martie pentru a şti care este hotărârea finală în cazul lui, deoarece după decizia de vineri a Judecătoriei Medgidia de a-l pune în libertate, procurorii au făcut recurs. Latifundiarul este optimist şi se roagă în continuare pentru procurori şi pentru judecători.

”Nu vreau să mă plâng, să-i critic pe procurori, pentru că aşa e procedural. Dacă nu făceau contestaţie în cazul meu, poate ar fi ieşit vorbe. Deşi au fost multe cazuri, pentru pedepse mai mari ca a mea, pentru care nu s-a făcut recurs. Ce le cer eu celor de la DNA, pentru care mă rog să le dea Dumnezeu sănătate şi înţelepciune, este să demonstreze că nu au răutate la recurs. Pentru că, v-am mai spus: instituţia eliberării condiţionate este o chestiune de matematică, nu este că vreau eu, că vrea altul. Şi nici nu e nevoie de probe. Aici spune calculatorul dacă ai îndeplinit condiţiile. Prima condiţie este să faci două treimi din pedeapsă, că atât spune legea românească. A doua condiţie este să achiţi prejudiciul. A treia spune să nu fii recidivist. A patra cere să fi avut în puşcărie un comportament bun. Eu le-am îndeplinit pe toate. În ce priveşte caracterizarea din partea puşcăriei, la mine este excepţională, deţinut-model. Ca dovadă, am avut 11 recompense. Am fost de cinci ori învoit cu cea mai tare recompensă. Şi atunci, dacă eu toate aceste condiţii le-am îndeplinit, nu mai are cine ce să zică. (...) Mai mult, trebuie să se ştie că eu le-am mulţumit judecătorilor şi procurorilor care m-au condamnat pentru ca să mă curăţ spiritual, să mă mântuiesc. Că nu-l cunoşteam pe Hristos. Şi asta este şi în motivarea deciziei judecătorului de la Judecătoria Medgidia, care a admis cererea mea şi a fost de acord cu eliberarea condiţionată. Judecătorul chiar spune: «Petentul-condamnat a dat dovezi temeinice de îndreptare, în sensul că a acceptat pedeapsa care i-a fost aplicată, starea de detenţie apreciind-o ca un purgatoriu de la viaţa materială la cea spirituală». Şi atunci, ce să mai zici?”, a declarat Becali prin intermediul unui apropiat pentru ring.ro.

Becali este mândru că oamenii din penitenciar, de la puşcăriaşi până la şefii cei mari, l-au admirat şi s-au bucurat de recenta decizie de a fi eliberat condiţionat. ”Toată lumea din penitenciar a fost bucuroasă când a aflat că judecătorul m-a pus liber. Pe mine aici în temniţă mă iubesc toţi.(...) Luaţi motivarea şi vedeţi ce a scris judecătorul. Că scrie în motivare: «Petentul-condamnat arată că la puşcărie există şef de cameră şi şef de secţie, iar el a fost şef de secţie, şi i s-a spus de către deţinuţi că în puşcărie se conduce cu inteligenţa şi cu pumnul, însă el a condus cu dragostea. A plâns de bucurie!» Într-adevăr, am plând de bucurie când mi-au spus asta. Pentru că eu nu i-am lăsat să se certe niciodată, la cea mai mică discuţie eu îi luam şi-i sfătuiam şi vorbeam cu ei. Eu am şi adus în sală, spre a fi audiaţi ca martori, vreo şase foşti deţinuţi care s-au liberat şi pentru care parchetul nu a făcut recurs, deşi aveau pedepse mai mari decât mine. În sentinţă chiar se arată ce am spus eu că aş fi mâhnit, aş fi dezamăgit dacă DNA ar face recurs, pentru că am văzut că de la Poarta Albă se pleacă cu pedepse grele, iar eu, cu pedeapsă de 3 ani, nu pot pleca. (...) dar ştiţi ce: eu sunt bucuros că un lucru măcar rămâne după mine, ca un fel de milostenie sufletească.

Vă spun eu că dacă nu vor face toţi rugăciune înainte şi după masă, măcar crucea o vor face şi se vor închina. Că am văzut că şi dacă nu sunt eu, când se pun la masă îşi fac crucea, le-a intrat în reflex şi cred că asta o vor face şi fără mine. (...). Să ştiţi că eu nu numai că am făcut penitenţă doi ani de zile, dar m-am bucurat că cel mai bun lucru din viaţa mea a fost puşcăria, temniţa, pentru că acolo m-am apropiat cel mai mult de Hristos. Şi dacă acolo am fost cel mai aproape de Hristos, cum să regret?!... Mă bucur. Păi, sfântul Ioan Gură de Aur spune: «Din nimic nu avem mai mult de câştigat decât din suferinţă». Şi dacă din suferinţă am avut de câştigat, de ce să fug de ea?!... Am acceptat-o şi i-am mulţumit lui Dumnezeu că mi-a dat-o spre mântuire. Şi de asta am mulţumit magistraţilor, pentru că prin ei, prin judecători şi prin procurori a lucrat Dumnezeu ca să-mi dea astă suferinţă ca să mă mântuiesc. Iar exemplul meu ar trebui să fie luat şi de alţi deţinuţi care să înţeleagă şi, prin comportamentul lor, să ia temniţa ca suferinţă şi spre mântuire, şi nu spre pedeapsă şi spre pierzanie, ci numai spre câştig sufletesc. Bine, asta depinde dacă ai trăire duhovnicească, pentru că dacă te duci în puşcărie şi te apuci să înjuri şi să faci mai multe păcate. În temniţă te poţi apropia mai mult de Hristos sau poţi să te apropii de Satana. Părintele Iustin Pârvu chiar spune: «Cine n-a fost în temniţă nu ştie a se ruga». Şi nici eu nu ştiam asta şi nu înţelegeam. Că spun unii: «Să-ţi plângi păcatele!». Şi eu nu înţelegeam cum vine asta. Dar, în temniţă, am trăit momente când am plâns la rugăciune, când mi-am plâns păcatele. Şi mai mare lucru decât trăirea asta nu poate fi”, a adăugat latifundiarul.

A scris două cărţi