Ce au făcut studenţii criminali lângă cadavrul victimei! Şi anchetatorii au rămas şocaţi! Amănunte sinistre, povestite chiar de unul dintre asasini!
Publicat pe 30.03.2015 la 23:59 Actualizat pe 31.03.2015 la 19:02
Crima studenţilor de la Faculatea de Medicină din Timişoara a şocat întreaga ţară prin cruzimea ei. În anul 2009, Sergiu Florea şi Carmen Bejan au omorât un bărbat, apoi l-au tranşat, în încercarea de a scăpa mai uşor de cadavrul victimei lor. Au fost prinşi imediat de poliţişti, iar instanţa i-a condamnat la câte 20 de ani de puşcărie. În cartea scrisă chiar de Sergiu Florea, studentul a descris pas cu pas cum au ajuns în situaţia asta. Amănuntele descrise de criminal i-au şocat chiar şi pe anchetatori.
Sergiu Florea şi Carmen Bejan au fost condamnaţi pentru omor la câte 20 de ani
Crima studenţilor de la Faculatea de Medicină din Timişoara a şocat întreaga ţară prin cruzimea ei. În anul 2009, Sergiu Florea şi Carmen Bejan au omorât un bărbat, apoi l-au tranşat, în încercarea de a scăpa mai uşor de cadavrul victimei lor. Au fost prinşi imediat de poliţişti, iar instanţa i-a condamnat la câte 20 de ani de puşcărie. În cartea scrisă chiar de Sergiu Florea, studentul a descris pas cu pas cum au ajuns în situaţia asta. Amănuntele descrise de criminal i-au şocat chiar şi pe anchetatori.
De la agonie la extraz este doar un pas. Asta au simţit pe pielea lor şi cei doi îndrăgostiţi care aveu probleme financiare, luând bani cu camătă. Sergiu Florea trebuia să rezolve repede problema, iar cea care a venit cu o rezolvare a fost Carmen Bejan. În cartea scrisă de Sergiu, la scurt timp după ce şi-a primit pedeapsa, tânărul a descris cu lux de amănunte filmul crimei, dar şi cum au ajuns să intre în contact cu victima lor. Şi-a numit iubita în carte Karla. Individul care avea să le devină victimă încercase să o "agaţe" pe Carmen pe stradă, propunând-i o partidă de sex pe bani.
Articolul continuă după recomandări
Playtech
Cum arăta Gabriela Lucuțar acum 10 ani, înainte să devină Regina Întunericului. Nimeni nu a recunoscut-o!
Romania TV
EXCLUSIV. Adriana Bahmuţeanu rupe tăcerea, e cutremur!
impact.ro
Formula care nu dă greș! Cum afli câte KG are porcul, fără cântar
AntenaStars
Viorel Lis, internat de două săptămâni! Oana Lis, ultimele amănunte despre starea lui de sănătate și sacrificiile făcute
Iată ce a scris studentul criminal în cartea sa:
"M-a așteptat și mi-a făcut o ofertă cât se putea de directă: o sută de euro pentru o oră. Îi intuisem bine dorința, așadar...l-am înștințat că nu mă poate avea nici cu de trei ori mai mult. Fără a zăbovi o clipă mi-a oferit cinci...sute.
-Și de ce nu l-ai satisfăcut? o întrebasem ușor amuzat.
-Pentru că trebuia să te informez. Vreau acordul tău...
-Ce ,,bijuterie” de fată am lângă mine, îi spusesem bucuros. Dar nu e nevoie să mă întrebi de fiecare dată...", a scris Sergiu în cartea lui.
De aici şi până la întâlnirea stabilită pentru 30 iulie 2009 au mai trecut doar câteva zile. Acel moment avea să le schimbe viaţa total. Înainte de a da ochii cu bărbatul cu care trebuia să facă sex pe bani, Carmen şi Sergiu s-au iubit nebuneşte toată noaptea.
"Nu bănuiserăm un moment că situația ar putea degenera prea tare, de aceea fuseserăm încrezători și curioși. Curioși pentru faptul că niciodată nu mai făcuserăm așa de ușor o sumă de bani relativ mare, în intervalul unei singure ore. Cu vorbe calde și convingătoare câștigaserăm repede încrederea administratoarei, ce ne și încredințase o cameră...respectiv camera cincizeci a căminului. Nu încăpuse nicio îndoială că atât eu, cât și Karla inspiraserăm încredere pe oriunde umblaserăm împreună, căci ușile, deși la început păreau a fi zăvorâte, după doar câteva cuvinte ni se deschideau instantaneu.
Se făcuse ora șaisprezece, iar dovada vie că primul pas fusese făcut constase în mesajul primit pe telefon: ,,Sunt chiar aici în față. Vino să mă întâmpini. Te pup ”.
-Du-te iubire și fă-l să plutească, îi mărturisisem, în glumă.
-Așa voi face, dar și tu să nu te îndepărtezi prea tare. Nu se știe niciodată...
Rămas la doar câțiva metri de cameră, așteptarea părea a nu-și mai găsi finalul, făcându-mă în același timp să-mi adresez o droaie de întrebări cu privire la situația căreia, poate din prostie îi dădusem curs.
Totul îmi dispăruse însă brusc odată cu observarea mișcării de la intrare. Un bărbat bine închegat, mai înaintat în vârstă își făcuse îndată apariția după Karla, urmând-o îndeaproape și fiind destul de energic. Avusese alură de conducător și îmi venise foarte cunoscut. Problema era că habar nu avusesem de unde.
Ușa se închisese ușor în urma-le, iar eu îmi spusesem că voi rămâne prin preajmă pentru vreo cinci minute, după care părăseam căminul.
Surpriză însă căci după nici un minut din încăpere se distinsese strigătul de ajutor al Karlei.
,,Probleme...eram sigur”, gândisem după care deschisesem ușa camerei cu rapiditate.
Bărbatul mă privise înmărmurit, afirmând cu furia-i în chip: ,,Crezusem că ești singură”. Atunci îi lăsase și părul de care cu o clipă mai devreme o prinsese.
Dezamăgit că mi se îndeplinise temerea pe care o avusesem în privința acestuia, mă apropiasem.
-De ce naiba n-ai fost civilizat? îl întrebasem cu un mare dezgust. Îți trebuie probleme?
Fără a-mi oferi răspunsul așteptat și poate simțiindu-se în pericol, încercase o lovitură. În zadar însă..căci drept replică la acțiunea sa, primise o ploaie de pumni în zona capului. Căzuse ca secerat.
Karla se retrăsese undeva la geam, iar când îi întâlnisem privirea, începuse ca o moară stricată...
-L-am întrebat de bani, n-a vrut să-i arate și l-am poftit afară. Fără a realiza, a început să mă agreseze.
Izbucnise repede în lacrimi, dar mie acest gest îmi păruse amuzant.
-Păi și te-a lovit pe undeva? o întrebasem în timp ce agresorul devenit brusc victimă, zăcea pe pardoseală.
-Nu a ajuns, căci ai venit tu...
-Și atunci de ce naiba plângi? o întrebasem iarăși, iritat.
-Ai dreptate, nu are rost.
Atât spusese și după își ștersese categoric lacrimile, luând inițiativă.
-Nenorocitu’ dracului, pe cine crezi tu că poți lovi? îi țipase aceluia după care voise să-l lovească.
Preț de câteva clipe rămăsesem fără cuvinte, căci expresia feței nefericitului arătase a fi precum a unui mort.
-Vorbește odată, idiotule...
-Taci naibii și tu, nu vezi că e mort? îi spusesem Karlei, dorind să aflu cu certitudine, luându-i pulsul.
Nu-mi dusesem însă planul la bun sfârșit, căci își deschisese deodată ochii, de parcă s-ar fi trezit dintr-un coșmar.
-Slavă Domnului că n-ai murit, îi spusesem venindu-mi bine în fire. Te poți ridica?"
Victima i-a ameninţat
"Devenisem chiar amabil cu el, deși cu doar câteva clipe înainte era să îl ucid.
-O să aveți o viață tare scurtă, nebunilor...o să mă ocup eu de voi.
Nu-și găsise altă clipă de a amenința, ci chiar atunci în tensiunea și panica ce tocmai se crease.
Dăduse să se ridice, însă îl întămpinasem cu o puternică lovitură de picior în față, cauzându-i o masivă hemoragie externă. Acum dă-mi banda aia și ajută-mă să-l imobilizez. Peste câteva minute iar se va gândi la ceva.
Cu ajutorul ei, îi bandajasem bine membrele dar și gura...ce era mai slobodă ca a unei babe.
Liniștit pe moment, mă întinsesem gândindu-mă la potențialele decizii pe care le puteam lua. Cu certitudine fiecare avea o mulțime de dezavantaje și nici una nu fusese dorită în acele clipe. Dar, cu toate astea trebuie să acționăm într-un anume fel.
Situația îmi fusese involuntar simplificată de Karla și a ei acțiune necugetată".
Victima celor doi, Trifu Schrott, avea 65 de ani
Carmen l-a înjunghiat în abdomen
"Se auziseră câteva sunete ciudate, drept urmare îmi deschisesem ochii. Imaginea îmi captase cu siguranță întreaga atenție, căci acum persoana țintuită la podea în urma loviturilor încasate, era mult diferită față de cum eu o lăsasem. Se pare că fata ,,inocentă” Karla, avusese un moment de cădere psihică și înjunghiase bărbatul de mai multe ori. Cuțitul rămăsese încă înfipt în tors, iar hemoragia de această dată categoric letală, izbucnise precum un izvor venit din adâncuri.
Privisem uluit și în același timp neputincios în a interveni...atât pentru faptul că era prea târziu, dar poate și pentru că în adâncul ființei mele știusem că acea persoană își meritase ,,tratamentul” și de ce nu? pedeapsa.
Între timp victima decedase, așa cum de astfel și era de așteptat, iar marea dilemă în care ne găsiserăm, fusese aceea de cum anume vom scăpa de cadavru. Gândisem că prin săvârșirea acestui lucru, urmele ni se vor fi pierdut, mai ales că nu existaseră martori care să fi văzut ceva".
Au ieşit la plimbare şi şi-au abandonat cadavrul
"-Să ieșim puțin îi propusesem Karlei; poate luând o gură de aer vom avea idei mai strălucite.
-Poate...mă aprobase vag.
După ce acoperiserăm cadavrul cu un cearșaf, îl abandonaserăm pentru ceva timp într-un colț al încăperii, părăsind anevoie clădirea.
Ceasul indicase ora șaptesprezece semn că de când avusese loc incidentul, trecuse o oră.
-Dacă îl putem duce în liniște într-o zonă nu chiar îndepărată de aici și pe care eu o cunosc...suntem scăpați. Nu se va mai putea stabili nici o legătură între noi și el...
-Da, iubire, însă cu greu n-o să fim observați. Ai văzut cât e ,,balena”.
-Ai dreptate...acum ne e imposibil să facem acest lucru, însă la noapte, șansele sporesc.
Ajunseserăm la concluzia că asta ne era situația ideală, dar ceva lipsise cu desăvârșire din ecuație.
-Bine, bine...în principiu știm ce avem de făcut, dar în ce naiba îl punem? Ne trebuie ceva...
Discuția o purtaserăm plimbându-ne aiurea prin parcul din apropiere, așteptând ca din senin să ne surprindă ceva salvator.
-O geantă mare nu ne-ar fi de folos? mă întrebase Karla întreprinzătoare.
-Să știi că n-ar fi deloc exclus, însă unde putem găsi una cu așa dimensiuni?
-La supermarchetul de pe Șagului...la câțiva pași de apartament. Nu demult am văzut ceva...
-În ordine, să mergem odată.
Fără a mai scoate o vorbă, ne îndreptaserăm spre stația de taxiuri. Ajunseserăm în locul indicat de Karla în scurt timp, de la intrarea în supermarchet îndreptându-ne convinși înspre raionul cu obiecte de voiaj. Ideea fusese strălucită și simplă până în momentul în care constatasem cu dezamăgire că mărimea genților nu era pe măsura așteptărilor mele. În nici un sfert de oră fuseserăm iarăși în fața camerei cincizeci, denumită la un anumit timp ,,a groazei”.
Au dormit cu cadavrul în cameră cinci ore
"Cu o cam mare tensiune în fire, dar și secătuit de puteri, intrasem primul. Atmosfera și totul de astfel era la fel precum la plecare. Poate doar mirosul devenise cam apăsător și de nedorit, însă noi fuseserăm obișnuiți cu astfel de elemente, de la laboratorul de anatomie.
Încuiasem ușa, iar mai apoi mă deplasasem repede înspre cadavru. Îl măsurasem din priviri apoi analizasem și geamantanul.
-Aiurea...totul e aiurea, afirmasem pe un ton destul de ridicat, lovind cu putere ,,mijlocul de transport” tocmai achiziționat. Unde mai spun că s-a făcut și ora nouăsprezece și jumătate...
Karla se așezase cu teamă ferindu-se parcă să-mi întâlnească privirea.
-E ora la care nu mai putem face nimic. Până mâine toate magazinele sunt închise, mâine administratoarea poate da buzna aici neinvitată...doar așa să vadă dacă suntem în regulă, iar imbecilul ăsta mort trebuie ,,să iasă” într-un fel sau altul de aici. Cu siguranță în noaptea asta.
Lucrurile se înrăutățiseră substanțial și cu toate acestea, încă simțisem că situația îmi era sub control.
Noaptea pierdută și tensiunea de peste zi ne epuizaseră complet, fiind nevoiți să ne odihnim trupurile chiar acolo, în aceeași încăpere cu victima. Cinci ore mai târziu...ne treziserăm reluându-ne dezbaterile ce ne măcinaseră atâta timp. Mă îndreptasem înspre cadavru.
-Uite iubire, îl vom putea duce afară, o anunțasem amuzat de groaza ce i se întipărise pe față. Bănuise cu siguranță unde anume băteam.
-Nu, Sergiu...
-Ba da, scumpo, îl vom duce...însă în bucăți.Spune-mi tu altă modalitate și vedem dacă-i mai bine".
Sergiu l-a tranşat cu acelaşi cuţit
"Îmi începusem macabrul procedeu prin care sperasem să transport mai ușor acel trup chiar în porbagajul propriei sale mașini, parcată la nici zece metri de la ieșirea din cămin. Deși sceptică la început, Karla îmi fusese de un real ajutor. Secționasem picioarele fără prea mare efort, iar sângele ce deja se coagulase la acel nivel, nu-mi crease defel probleme. Încercaserăm să forțăm trunchiul să intre în geamantan dar fusese în zadar.
Mă oprisem pentru câteva clipe, așezându-mă pe pat. Probabil și datorită tensiunii ce mă încercase, transpirația îmi cursese șiroaie.
-Greu de tot, acum trebuie să-i tăiem și gâtul, o anunțasem pe Karla dezgustat. De parcă nu era de ajuns...
Se așezase lângă mine încet.
-Nu uita că eu îți voi fi alături tot timpul.
-Serios? o întrebasem iritat. Atunci fă-o tu, naibii...
Abia stăpânindu-și dezamăgirea, începuse iarăși să plângă.
-Așa vom înfunda închisoarea, Karla. Revino-ți și haide să terminăm odată și pentru totdeauna. Luasem iarăși cuțitul și închizând ochii pentru câteva secunde, mă motivasem singur. Clar trebuise să continui.
Prima tăietură în zona gâtului mă și împroșcase de sânge pe mâini. Continuasem apoi, iar cu un mic ajutor din partea Karlei îl fixasem bine în geamantan.
-Cam asta a fost, îi spusesem oarecum ușurat", a descris Sergiu Florea întreaga scenă a crimei.
Citeşte şi:
