Cel mai înspăimântător castel al grofilor, din nou în patrimoniul României. Locul cu o istorie a morții încă dă fiori trecătorilor / FOTO
Publicat pe 23.05.2022 la 17:27 Actualizat pe 23.05.2022 la 17:27
Castelul Nalaţi Fay din Ţara Haţegului este considerat a fi cel mai înspăimântător castel al grofilor, iar acum se află din nou în patrimoniul României, printr-o decizie judecătorească. După două decenii în care a rămas abandonat, Castelul Nalați Fay a fost redat statului român, din păcate, în condiții jalnice.
Galerie (8)
Castelul Nalați Fay are o istorie copleșitoare
Adevărul
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google- Povestea castelului înspăimântător al grofilor
- Istoria lui este incredibilă
Istoria castelului Nalați Fay îi înspăimântă pe mulți încă, în special datorită aspectului pe care îl are după ce a fost distrus de timp și localnici pe parcursul deceniilor în care a fost abandonat. Acum, castelul grofilor din Țara Hațegului a revenit în patrimoniul României.
Castelul Nalați Fay, cel mai înspăimântător castel a grofilor, din nou în patrimoniul României
Odată cu sentința favorabilă dată de instanță, Adrian Puşcaş, primarul Haţegului, a declarat că se va putea investi în reabilitarea monumentului şi transformarea acestuia într-o destinaţie turistică.
Articolul continuă după recomandări
Castelul Nalaţi Fay a fost construit la mijlocul secolului al XIX-lea, de grofii din familia Nalaczy, înrudită cu familiile Kendeffy şi Teleki. Castelul a trecut în posesia contelui Gyorgy Teleki şi al soţiei sale Ilona Kendeffy, până la începutul secolului al XX-lea. Aceștia l-au lăsat moştenire fiicei lor Blanka Teleki (Fay), care s-a măritat în 1888 cu Victor Fay şi a avut o fiică, Pekri Clementina (decedată în 1960).
Începând cu Al Doilea Război Mondial, castelul a fost folosit ca garnizoană militară şi centru de evacuare pentru evrei. În 1948, castelul şi moşia familiei Fay au fost naţionalizate şi date în folosinţă pentru o perioadă de 50 de ani Liceului de Industrii Agricole din Timişoara.
La început, a funcționat cacentru agricol, iar terenurile sale din jurul său au fost colectivizate, dar în 1952 a fost transformat într-un centru pentru copii, cu vârste între 9 şi 16 ani, luaţi de la părinţii lor persecutaţi de regim. Apoi, în perioada comunismului, castelul a fost folosit ca preventoriu TBC şi loc al taberelor şcolare. Aici ar fi fost aduși copiii din familiile cu TBC pentru a fi protejați, spun localnicii.
Au fost ținuți copii în condiții inumane
Castelul a devenit secţie externă de neuropsihiatrie infantilă în anii ´80. În 1990, se aflau în castel peste 90 de copii aduşi de la celelalte leagăne din regiune sau trimişi de la cabinetele de neuropsihiatrie din Hunedoara, Deva şi Petroşani.
Condițiile în care erau ținuți copii erau inumane. Un medic care a activa în unitate a făcut mărturisiri cutremurătoare.
„Mărturisirea medicului Nistor Helmuth de la această unitate este zguduitoare, în ceea ce priveşte regimul lor alimentar, pe o zi şi copil revenind în medie: 0,064 bucăţi ou, 28 de grame de carne integrală (aceasta însemnând inclusiv osul şi slănina), sub 5 grame de unt etc. Medicamentele: fluctuante şi insuficiente. Lipsea până şi banala folie de polietilenă cu care să se acopere saltelele, multe dintre ele putrezite acum”, a informat în ianuarie 1990, ziarul local „Cuvântul Liber”.
Casa de copii a fost desființată la sfârşitul anilor ´90.
