Un tânăr poliţist şi-a dat demisia după doar 20 de zile! "Nu vreau să mor din cauza indiferenţei voastre"

Întrucât eu nu făcusem nicio clasă în România, timp de aproximativ șase luni am fost nevoit să iau intensiv ore de gramatică, limba română și engleză, iar odată pregătit, am susținut examenul de admitere, unde am obținut 74 de puncte. Îmi amintesc că în momentul în care am văzut la avizier că punctajul meu, care reprezenta media ultimului admis, a fost obținut de mai mulți concurenți, am fost convins că n-am nicio șansă să fiu declarat admis din moment ce eu făcusem studiile în Spania, iar media mea de "BAC" era irelevantă. Asta e, mi-am zis, am picat.

Am ieșit din școală și am plecat spre casă, având 250 de km de parcurs, cu gândul că voi da un nou examen de admitere în anul următor. A doua zi însă am avut parte de o surpriză. Am primit un telefon de la Școala de Agenți de Poliție "Septimiu Mureșan" Cluj - Napoca si mi s-a comunicat că s-au eliberat niște locuri şi am fost și eu admis. Bucuros de vestea primită, m-am urcat din nou în maşină şi am plecat la Cluj, pentru a mi se lua măsuri pentru uniformă.

Tânărul a mărturisit a trecut prin întâmplări revoltătoare, povestind cum lui şi colegilor săi le-au fost ceruţi bani pentru diferite lucruri din cadrul şcoalii de agenţi: "De mai multe ori ne-au fost ceruți banii pentru a cumpăra veselă la cantină şi pentru a repara defectele complexului şcolar care pot spune cu certitudine că nici până acum nu au fost remediate. Totodată, pentru a susține tragerile în poligon am fost nevoiți să achiziționăm fiecare clasă etichete pentru a lipi țintele, adică mai 25 de lei/clasă. Ne-a fost cerută şi suma de 13 lei, pentru a susține proba sportivă de absolvire şi 5 lei pentru "Locul de parcare" al echipajului SMURD, care a supravegheat întreaga activitate, plus copierea xerox a cursurilor care a fost peste 100 lei de persoană."

"Odată ce am terminat cu examenele și am absolvit școala, am primit o pereche de pantaloni care nu erau de talia mea şi nu intrau pe mine, o cămașă cu însemne, o pereche de pantofi și câteva geci de poliție cu care urma să mă descurc următoarele săptămâni pe teren. Am absolvit şcoala pe 20 septembrie 2019 iar pe 1 octombrie 2019 a trebuit să mă deplasez la IPJ Prahova unde eu, împreună cu zeci de proaspeți absolvenți, a trebuit să ne căutăm cazare în Ploiești deoarece ne-au plimbat o săptămână până să știm unde am fost repartizați."

"A cincea zi de umblat pe la inspectorat am aflat unde am fost repartizat, adică la Secția 11 de Poliție Drajna, Postul de Poliție Ceraşu. Odată ajuns pe teren m-am trezit într-o secție în care nu aveam căldură, toaletă şi nici apă curentă unde să ne spălăm pe mâini. Adică, dacă mergeam la un caz de înjunghiere și mă pătam cu sânge nu puteam să beneficiez de o igienă normală pe care o găsești în orice țară civilizată.

Să nu mai spun că în 20 de zile nu ni s-a oferit nicio dotare, nici tomfa, nici catuşe, nici spray iritant-lacrimogen, nici pistol, etc... dar să avem în vedere că am avut apeluri "112" cu scandaluri destul de grave, cu peste 5 persoane nervoase implicate, la care eu am fost nevoit să merg cu mâinile în buzunar și coada între picioare rugându-mă să nu fie recalcitranți făptuitorii că poate îmi iau și bătaie. Deci nimeni nu a fost interesat că nu aveam echipament și dotare corespunzătoare şi pur şi simplu eram "carne de tun"."

"Autospecialele cu care ne deplasam la aceste apeluri nu sunt mai presus de condițile "optime" oferite de Minister. Acestea nu sunt dotate nici măcar cu sistem de cuplare pentru centurile de siguranță din spate. Deci dacă ai "norocul" să fii al treilea funcționar cu "STATUT SPECIAL" și să fii nevoit să stai pe bancheta din spate la un apel "112" s-ar putea să primești gratuit cursuri de "zbor" din partea MAI."

"Deja m-am lungit prea mult, dar sincer, după 20 de zile în Poliția Română îmi este de ajuns și unicul lucru pe care îl iau cu mine este ajutorul pe care mi l-a dat Sindicatul "Mihai Viteazul" şi ajutorul pe care mi l-a oferit domnul Marius Bărbulescu, care până la capăt m-a susținut și m-a ajutat și nu m-a văzut ca pe unul care vrea să își dea demisia pur și simplu, ci ca pe o persoană căreia nu i s-au oferit drepturile legale de care trebuia să beneficieze.

Până cănd trebuie umiliți polițiștii? Până cănd să se iese în străzi cu pieptul dezvelit şi cu centura goală pentru că "nu sunt" bani de echipament? Doresc să văd măcar pentru colegii care au rămas în "afacerea voastră" o schimbare în bine, findcă pentru mine nu va fi, pe mine de astăzi m-ați pierdut... nu am de gănd să mai îmi risc viața pentru voi...", a concluzionat tânărul, plin de idignare.